Locul cel mai sigur in care sa te afli este sa stai culcat la pamant

Intotdeauna avem de a face cu Creatorul singur. Nimeni nu mai e in fata noastra, decat El. Toate nivelurile – neinsufletit, vegetal si insufletit ale naturii, precum si oamenii care apar si ne inconjoara in aceasta lume, sunt doar senzatii din interiorul dorintelor noastre. Toate imaginile, actiunile si situatiile sunt percepute in interiorul dorintelor noastre. Practic, ele sunt senzatii ale Creatorului, care doreste sa ne apara sub forma acestei realitati materiale, in loc sa ne lase sa Il simtim.

Daca, percepand aceasta realitate, persoana simte ca totul vine de la Creator, atunci chiar si numai acest lucru ar trebui sa fie de ajuns pentru ea. Nu conteaza ce simti; cel mai important lucru este ca simti ca ai o conexiune cu Sursa senzatiei tale, cu Sursa intregii realitati – Creatorul. Numai sa nu-mi iei asta! Dar starile efective prin care trec nu conteaza. Ele pot sa fie cele mai rele stari in senzatiile mele si cele mai tulburatoare stari in mintea mea. Dar nu conteaza ce simt in mintea si in inima mea, pentru ca acestea sunt simturile mele egoiste si nu conteaza ce se intampla in ele. Imi pasa de un singur lucru: sa ma asigur ca nu ma separ de Sursa, de Sursa perceptiilor si a senzatiilor mele.

Asta inseamna ca o persoana „este culcata la pamant” si, ca urmare, nu are unde sa cada. La urma urmei, ii pasa de un singur lucru si nu are nevoie de nimic altceva. Acesta este inceputul lucrarii spirituale: este atunci cand persoana s-a inaltat deasupra a tot ce inseamna corporalitate si are un contact constant, minim cu spiritualitatea.

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed