Începem, deja, să ne familiarizăm cu stările muncii spirituale, dar este dificil să fim de acord cu ele şi să ne obişnuim. De fiecare dată, găsim dificil să le justificăm, deoarece stările spirituale vin ca şi cum o persoană renaşte.

Deodaă, ceva i se întâmplă şi ea nu se mai recunoaşte, nu mai este familiarizat cu lumea în care trăieşte, nu înţelege reacţiile sale, influenţele care o împiedică sau care o ajută, duşmani şi prieteni. Persoana este confuză. Ea vrea să înţeleagă această nouă realitate interioară în care se găseşte, dar nu poate. Ca şi cum a obţinut un nou program intern şi nu este familiarizat cu el şi cu lumea. Toate reacţiile sunt noi şi total necunoscute. După se s-a găsit într-o nouă lume, ea îşi pierde convingerile anterioare, vechea atitudine vis-a-vis de tot.

Trebuie să ne obişnuim cu asta! Totuşi este imposibil să te obişnuieşti, deoarece de fiecare dată, intri într-o stare complet nouă. Şi, cu cât o persoană avansează, cu atât mai diferite sunt stările, alternativ una după alta. În ciuda creşterii ritmului schimbării, stările în sine sunt din ce în ce mai opuse şi separate, una faţă de alta.

Starea care durează numai o zi sau două poate fi foarte diferită de cea de astăzi şi persoana se simte dezorientată şi pierde stabilitatea în lume, ca şi cum ar dispărea complet. Stările sale devin din ce în ce mai opuse şi viteza cu care se schimbă este în plină creştere. La fiecare schimbare de stare, există un moment în care persoana nu înţelege ce se întâmplă, chiar dacă are o mare experienţă precedentă.

Când o nouă stare vine, este total diferită de precedenta care şterge tot ceea ce era în trecut. O persoană în starea următoare nu este familiarizată cu nimic şi deci, nu înţelege ceea ce i se întâmplă, ca şi cum asta s-ar produce pentru prima oară. De fapt, această stare se produce pentru prima dată ca o nouă genă de informaţie (Reshimo), o nouă realitate se dezvăluie.

Este imposibil să explici acest lucru străinilor, deoarece ei nu înţeleg. Ei nu înţeleg cum această persoană nu poate, brusc, să ştie nimic şi să fie confuză. Cum este posibil ca un mare cabalist, dintr-o dată, să nu mai înţeleagă şi să simtă încă, aceste lucruri simple care sunt de înţeles pentru o persoană obişnuită ? Dar, este viaţa noastră şi noi avansăm grad după grad pe scara spirituală.

Esenţial este să iubeşti aceste stări şi să fii conştient că ele ne aduc şi mai mult, la o înţelegere a Creatorului, asemănarea Lui. Nu există stări mai bune, decât atunci când o persoană se simte confuză, simte întunericul, neputinţa, ştiind că, în vasele cu care va fi în măsură să lucreze curând, ea va găsi calitatea dăruirii, sens, o atitudine mai corectă a stării este revelată.

De fapt, în acest mod disimularea îi este eliminată. Cândva, în copilăria mea, am citit o poveste despre caii care transportau cărucioare subterane în mine de cărbune. Ei nu au ieşit niciodată afară şi deci, nu au văzut soarele. Când au îmbătrânit şi nu au mai fost în măsură să lucreze, înainte de a ieşi din mină, saci au fost puşi pe capul lor. În aer liber, sacii au fost, progresiv, înlăturaţi; primul, apoi celălalt, unul după altul, astfel încât calul să se obişnuiască treptat cu lumina.

Aici, noi suntem în aceeaşi situaţie. De fiecare dată când stările noastre se schimbă este ca şi cum un alt sac a fost eliminat. Şi asta va continua până ce noi ne vom obişnui cu adevărata Lumină.

Dacă o persoană înţelege că munca îi este dată pentru ca ea să se obişnuiască cu Lumina şi să poată vedea Creatorul şi acţiunile Sale în lumea ei, atunci ea acceptă această muncă cu recunoştinţă. Ea înţelege că această muncă, în amurg, în întuneric este foarte valoroasă deoarece realizează noi instrumente de percepţie în ea, pentru descoperirea lumii spirituale. Toată această muncă este numită realizarea unei porunci şi, dacă persoana este fericită, aceasta se numeşte bucuria poruncii.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment →