Noi ne gandim intotdeauna la implinire pentru ca am fost creati pentru ea. Totusi, implinirea perfecta este posibila doar in dorinta nelimitata, externa. Aceasta dorinta se reinnoieste mereu. Ai implinit-o prin  daruire si iubire, si prin urmare, simti ca existi in perfectiune si eternitate.

Sa daruiesti inseamna sa ai o dorinta si o oportunitate de a darui, unde amandoua, atat dorinta cat si oportunitatea sunt fara sfarsit. Totusi, scopul creatiei nu este daruirea, implinirea creatilor. Scopul Creatorului este sa implineasca creaturile, sa le dea placere, pentru ca noi sa primim de la El.

Aceasta este adevarat din perspectiva Creatorului, dar din perspectiva noastra primirea inseamna o permanenta vointa de a primi, pentru a permite Creatorului sa ne daruiasca. Aceasta va oferi Lui si noua o neintrerupta, vesnica placere.

Cu alte cuvinte, scopul muncii mele este de a avea o aspiratie constanta catre El, si aceasta aspiratie este de asemeni, implinirea mea. In fond implinirea unui Partzuf este ecranul si Lumina Reflectata. Astazi nu putem intelege aceasta stare. Pare artificiala, ostila si ireala. Cu toate acestea, si astazi traim in functie de gradul nostru de implinire, care este egoist, prin urmare, limitat. De fapt, chiar ne provoaca suferinte!

Adevarata implinire nu este Lumina Directa, ci implinirea prin daruire. Este ecranul si Lumina Reflectata. Cum poate fi un ecran implinit? Un ecran este ceva care arunca Lumina inapoi, si nu ii ingaduie sa intre in suflet (Partzuf). Este ca o granita. Cum poate veni implinirea de la o granita?

Cand eu insumi plasez granita, atunci eu o creez, ma umple, pentru ca este daruirea mea catre Creator. Este o granita impotriva egoismului meu, vointa mea de placere (ca placerea oaspetelui), dar nu impotriva Gazdei. (Vezi parabola despre oaspete si Gazda). Este o granita care nu imi ingaduie sa primesc gratis, si Lumina Reflectata este implinirea mea. Ea imi ingaduie sa fac ceva de dragul daruirii si acest lucru ma umple.

Daca este asa, de ce am nevoie de implinire? Avem nevoie, numai in scopul, ca ecranul si Lumina Reflectata sa existe. Creatorul nu simte placere din implinire, ci din daruire, iar eu, de asemenea am placere daruind. Aceasta echivalenta a formei este adeziunea cu El.

Prin urmare, vointa initiala de placere, pe care Creatorul a creat-o si implinirea – contrara ei – sunt doar conditiile necesare pe care trebuie sa le folosim ca baza pentru a crea o noua dorinta si o noua implinire deasupra lor. Eu sunt acela care creeaza noua dorinta si implinirea!

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 04.07.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →