Dorinta este substanţa creaturii, locul unde ne simtim vii şi dezvăluim realitatea din interiorul şi din jurul nostru. Lumina lucreaza cu dorinţa şi o dezvoltă, în conformitate cu programul său. La început, Lumina dezvoltă dorinţa direct, în scopul de a o forma. Apoi, în interiorul dorinţei create, faza a patra a lumii Infinitului, Lumina începe să creeze condiţiile pentru corectarea acesteia.

Pana la urma, această dorinţă este încă materie bruta. Ea nu simte, nu înţelege sau nu are libertatea de voinţă. Aceasta funcţionează doar în conformitate cu ordinele Luminii, care o controleaza. În acest fel Lumina creează diferitele forme de dorinţa numite lumi sau ascunderi. Lumina se dezvăluie şi se ascunde pe sine un pic şi dorinţa trece prin schimbări, până când absoarbe toate calităţile Luminii.

Cu cat mai mult indeparteaza Lumina dorinta de sine insasi, cu atât mai mult încep să simt cine şi ce sunt eu, chiar dacă dorinţa nu are încă nicio libertate sau dezvoltare independentă. Totul se întâmplă din cauza Luminii. Dorinţa, fiind o substanţă innascuta, acţionează în conformitate cu legile stabilite, şi nu are nicio alegere în reacţiile sale. O dorinta, un material natural care acţionează în conformitate cu legile stabilite, nu are altceva de ales, decat să răspundă.

În acest fel, dezvoltarea ajunge la o structură specială numită „om” care primeşte alegerea de a acţiona în limitele raţiunii sale sau deasupra ei. „Prin ratiune” este o acţiune care corespunde cu actiunea Luminii – reactia naturala a materiei. Dar este posibil să se realizeze o reacţie mai presus de dorinta ta, care nu se conformeaza cu legile naturale ale naturii- este posibil să se creeze o capacitate de a reacţiona într-un mod care este opus reacţiei la ordinele Luminii.

Această reacţie opusă se numeşte „om”, şi anume, pentru că este similar cu Lumina. La urma urmei, atunci când urmează ordinele Luminii in interiorul dorinţei sale, el este numit o fiinţă creată. Cu toate acestea, atunci când nu urmeaza ordinele Luminii, dar doreşte să se ridice deasupra nivelului materiei, să se ridice la gradul Luminii şi să devină ca ea, atunci trebuie să aibă o reacţie opusă. În conformitate cu această reacţie, el este numit „om” sau Adam, care înseamnă „similar” (Domeh) Luminii.

Astfel, materia primeşte numele de „om” şi noua sa dezvoltare începe acolo. Ea are o varietate de forme imprimate in ea de catre Lumina în timpul perioadei sale naturale de creştere. Cu toate acestea, acum, această dorinţă începe să lucreze pe cont propriu. Se străduieşte să devină ca Lumina. Cu alte cuvinte, în mod constant se străduieşte să aibă o reacţie diferită fata de ceea ce Lumina trezeşte în ea.

Lumina trezeşte reacţii în el, care sunt opuse comportamentului Luminii, dar omul trebuie să accepte acest joc şi, deasupra lui, să devină ca Lumina. Acest lucru este menţionat ca munca prin „credinţă deasupra raţiunii.”

Aceasta munca poate avea diferite forme. Lumina uneori se dezvaluie sau se ascunde. Uneori, trezeşte dorinţe mai mari sau mai mici in om. Prin intermediul acestor influenţe, continua sa trezeasca noi reacţii în materie. În acest fel, materia invata prin reacţiile sale. Se studiaza pe sine şi Lumina, care este un exemplu pentru ea. Treptat, ea devine mai apropiata de Lumina in calitatile sale, până când fuzionează complet cu aceasta.

Este clar că pe această cale, dorinţa colectează înţelegere şi senzaţii despre sine şi Lumina. Ea învaţă programul Luminii şi învaţă atitudinea Creatorului faţă de creatura prin felul în care Lumina o tratează. Şi contrar, învaţă să-si depăşească propria sa natură şi să devina ca Lumina. În acest fel, substanţa dorinţei atinge treptat gradul Creatorului.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 17/11/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →