În prima linie a atacului spiritual

Corecţia noastră depinde de recepţia unui obicei nou numit Masach (ecran) sau o intenţie, pentru că noi am fost creaţi plecând de la materia dorinţei de a primi, ceea ce este în totală opoziţie cu Creatorul. Aceasta ne permite să utilizăm dorinţa de a primi în scopul de a oferi, în aceeaşi manieră în care Creatorul ne tratează, întrucât adeziunea  este posibilă doar prin echivalenţa de formă.

Deci, toată munca noastră este de a descoperi, mai întâi, în ce punct suntem opuşi Creatorului, apoi, în funcţie de tristeţea noastră cauzată de totala opoziţie, să cerem corecţia, echivalenţa de formă. Aceasta este, de fapt, tot ceea ce trebuie să facem.

Deci, de ce trebuie să mergem pe un drum atât de lung ? Nu este posibil să-i cerem Creatorului să ne facă compleţi, chiar acum? De fapt, Creatorul a creat totul deja complet. Noi suntem în lumea Ein Sof (Infinitului), în identificarea totală cu El, egală cu El şi într-o aderenţă absolută cu Creatorul şi numai recunoaşterea acestei stări lipseşte. Această recunoaştere determină independenţa noastră.

Aderenţa a fost creată de Creator, dar din partea noastră, trebuie să fim ca o picătură de material seminal care este legat de uterul mamei, dar nu s-a dezvoltat într-o fiinţă umană, nu se simte pe sine, încă. Ea nu simte că există ca o fiinţă independentă. Pentru a descoperi existenţa în sine, o picătură din materialul seminal  trebuie să se depărteze de Creator în sentimentul unei existenţe independente, la o distanţă echivalentă de cea unde au fost  puternic ataşate.

Pe de o parte, din perspectiva naturii aceste picături, ne va îndepărta şi mai mult de Creator, în funcţie de dimensiunea dorinţelor, până când întreaga dorință se contractă într-un punct, în zero, în nimic şi dispariţia totală.

Pe de altă parte, călătoria de întoarcere va fi dezvăluită pentru noi: necesitatea de a depăşi această mare distanţă datorată diferenţelor naturii noastre şi atingerea echivalenţei de formă.

Atunci când vom atinge egalitatea şi conexiunea mai sus de distanţa care ne separă, vom atinge forma Creatorului şi vom începe Să-l atingem şi Să-l simţim, planul Său şi întregul program. De aceea, pe de o parte noi devenim independenţi şi pe de altă parte noi aderăm la El, conform dorinţei noastre şi liberul arbitru.

Astfel, vom descoperi toată creaţia. În acest proces, aceasta devine tot mai clară pentru noi. Este imposibil să realizăm dintr-o dată, deoarece inima trebuie să înţeleagă acest proces şi nu doar mintea rece.

Revelaţia nu este posibilă decât acolo unde este ascundere. Este întuneric, mai multă Lumină care vine poate ilumina peşterile întunecoase, formele opuse ale întunericului. Apoi, prin conectarea formelor directe şi inverse, recunoaşterea se naşte, realizarea, după cum este scris: Avantajul Luminii este cunoscut numai din întuneric.

Lumea noastră este construită exact în acelaşi mod. Dacă o persoană nu înţelege un anumit fenomen, poate trece peste acesta fără să-l observe. În scopul de a descoperi un nou fenomen natural, o persoană trebuie să studieze mult, să fie în vârf, în fruntea descoperirilor ştiinţifice. Ea trebuie să ştie ceea ce este revelat şi apoi, dintr-o dată, vede dincolo de graniţele atinse, ceea ce înseamnă descoperirea a ceva nou. Pentru a face aceasta, are nevoie să atingă şi să recunoască toate vasele dobândite până în prezent.

Aceleaşi reguli funcţionează în înţelepciunea Cabala. Oamenii dispuşi să fie în întuneric înainte de a atinge spiritualitatea, atrag asupra lor Lumina în întuneric, apoi, în prăpastia dintre ei, ei încep să desopere realizarea spirituală şi echivalenţa cu Creatorul şi aderarea la El.

 

Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 3.01.2013, Introducere în studiul celor 10 Sefirot

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: