Cabalistii ne spun ca Lumina superioara este în repaus absolut şi că nu se schimbă nimic cu exceptia persoanei in sine. Când o persoană se schimba, Reshimot, (amintirile) din el se schimba şi dacă ştie cum să organizeze Reshimot, aceasta este lumea pe care o primeste. Deci, nu există nici o problemă în lucrul cu noi insine, intre noi. Dacă ştim cum să ne conectam, cum sa organizam societatea noastra, astfel încât aceasta sa fie conectata în mod constant asa cum ar trebui, ne vom simti oricum ne dorim în ea. Acestea sunt de fapt, toate instrumentele care ne-au fost date şi nu avem nevoie de mai mult.

Daca Lumina nu se schimbă şi Reshimot ne avanseaza în mod constant spre ea, noi trebuie să fim tot timpul din ce in ce mai asemănători cu Lumina intre noi. Este simplu şi depinde numai de noi şi nu de vreun factor extern. Nu depinde nici macar de Creator, deoarece Lumina superioara, forta Lui, este în repaus absolut. Modul în care te plasezi cu privire la aceasta, împreună cu societatea, (pentru că altfel nu o percepi, toată lumea şi, mai important, noi toţi împreună), acesta este modul în care primim daruirea si o simtim în forma lumii noastre.

Prin urmare, dorind să ne conectam aspiraţiile mai presus de noi insine, astfel încât acestea sa fie conectate mai presus de noi şi în ele sa simţim realitatea noastra spirituala, este cea mai importantă acţiune pentru noi. Pentru aceasta este rugăciunea. O rugăciune este atunci când o persoană se judecă pe sine. Sa te rogi înseamnă sa te judeci pe tine insuti. În primul rând o persoană trebuie să fie propriul său judecător: „Cine sunt eu, ce sunt eu în starea mea actuală şi cine vreau să fiu?” Decalajul dintre ceea ce este acum şi ceea ce este de dorit în clipa următoare ridica de fapt MAN, care este o rugăciune.

Noi ar trebui să stabilim în mod corect unde suntem acum. Aceasta se numeşte „recunoaşterea răului”: Starea noastră actuală este încă rea. Şi aşa în fiecare clipă, chiar şi în starile mai avansate, momentul prezent se resimte în noi ca fiind rău şi starea mai avansata se simte ca fiind mai buna. Deci, se spune: „Stai departe de rău şi fa bine.” De ce se spune „Fă bine”? Ce este binele pe care il pot face dacă binele ma aşteaptă la starea următoare? Sa „faci bine” înseamnă să-ti imaginezi, să încerci, să te joci cu el, să fii în el, în acest bine.

Şi aceasta este o rugăciune: În ce măsură sunt eu în recunoaşterea răului în starea actuală şi cât de mult tanjesc dupa starea dorită, sa obtin binele. Cum pot verifica răul şi binele? „Sa aduc multumire Creatorului”, „Sa-I daruiesc Lui,” totul este foarte vag şi nimeni nu ştie ce înseamnă. Noi nu înţelegem şi nu atingem acest lucru, ci ajungem doar la aceasta realizare după ce ne-am pregătit pe noi înşine.

Cum ar trebui să ne pregătim? Aici primim un cadou minunat: un mediu în care ma pot indrepta spre Creator, starea de la care pot sari in spiritualitate. În momentul în care ma adaptez la această stare cu ceilalţi, este descoperit printre noi. Cabalistii au pregătit rugăciuni pentru noi, o pledoarie de la o persoană pentru „noi” şi Creator, care este de fapt de foarte mare ajutor în ajungerea la abordarea corectă.

Adevărul este că nimeni nu este vrednic şi nimeni nu merită acest lucru. Este o minune că este posibil sa transcendem de la corporalitate la spiritualitate.

Baal HaSulam spune în scrisoarea 56: Creatorul masoara o persoană dupa masura ei. Şi aşa se spune în Biblie: „că păcatul Amoriţilor nu este complet încă,” iar aceasta este, de asemenea, problema noastră. Păcatul Amoriţilor este coaja care protejează fructul, numit „o trezire de Sus”, sau Ţara lui Israel. Iar aceasta coaja nu se va muta nici măcar un pic, înainte ca Israel sa completeze pe deplin măsura de „o trezire de jos”, la care este obligat şi care este numita o „virtute.” Acesta este un efort şi o muncă mai presus de puterea umană.

Deoarece ceea ce este în puterea unei persoane se numeste doar munca si nu este o exercitare, iar când Israel ajunge in acest punct, atunci ei isi completeaza măsura lor, şi atunci înseamnă că „păcatul Amoriţilor este complet „, În sensul că este clar pentru toţi că nu există nici o Tara a lui Israel şi onoare a Creatorului, Divinitatea le aparţine. Apoi, coaja numita „Amoriti” este rupta şi Divinitatea este ridicata din praf, şi nu înainte de asta, nici macar cu un moment, aşa cum este spus.

Pe de o parte, trebuie să înţelegem cu adevărat că noi nu aparţinem spiritualitatii. Pe de altă parte, noi trebuie să fim îndrăzneţi, asa cum este inerent la copii şi la cererile lor. Nivelul inferior este întotdeauna nedemn de nivelul superior, dar face cererile catre nivelul superior. Este scris: „Fiii mei m-au învins.” Indrazneala este ceea ce ajută aici. Ce indrazneala? Nu merit nimic, dar cer. Toate acestea trebuie să fie incluse în rugăciune.

Ce este special la o rugăciune? O rugăciune nu poate fi de la un singur individ, ci de la noi toţi împreună. O persoană care se roagă este ca un strigăt în deşert; nu afectează nimic. Noi trebuie să ridicam MAN, Mei Nukvin, când Malchut se ridică la Bina şi Malchut este Knesset Israel (adunarea lui Israel), ceea ce înseamnă că aduna toate cererile împreună. Daca o cerere vine de la un individ, nu este primită; ea nu este inclusă în vasul spiritual, în Shechina (Divinitate). Deci, haideti sa incercam si sa simtim rugăciunea noastră, dorinţa noastră colectivă, împreună.
[71455]
Din Lecţia # 3 Convenţia Arvut de la Arava, 24/2/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →