Nu exista merite sau faradelegi, urcari sau coborari. Noi trebuie sa trecem pur si simplu printr-un sir de stari pentru a construi in noi o dorinta mare (vas piritual) si sa acceptam toata bunatatea pe care Creatorul doreste sa ne-o dea. Din acest motiv noi trecem prin diferite stari, atat in inima noastra (sentimente), in care simtim dulce si amar, cat si in minte, unde simtim falsitatea sau adevarul.

Noi devenim confuzi intre analizele inimii si mintii, intre dulce/amar si adevarat/fals. Sntem aruncati cand intr-o parte cand in alta. Insa, tocmai acest lucru ne ajuta sa construim dorinta perfecta si mintea clara.

O persoana nu se naste erou, gata pentru misiunea destinata lui. Lumina Superioara creeaza doar un singur punct prin absenta. Ea difera de Lumina simpla doar pentru ca are dorinta de placere, in locul dorintei Luminii de a darui placere. Insa, o persoana trebuie sa dezvolte in sine toate celelalte proprietati aflate de sine statatoare in ea, prin intelegere si simtire, si asta este posibil doar prin conectarea sa cu Lumina care actioneaza asupra sa.

Numai atunci va intelege si va simti el tot ce exista in Creator, Lumina, si va deveni asemanator Lui. Starea Luminii este perfecta, si planul creatiei presupune ca toate creaturile vor deveni perfecte, asemeni Lui.

Cu alte cuvinte, creatura, care este initial doar un punct, trebuie sa primeasca o serie de impresii, placute si neplacute, clare si neclare. In cele din urma, creatura ajunge la starea in care simte cu adevarat si intelege totul si atunci este capabil sa il inlocuiasca pe Creator in munca Sa.

Din partea 1  Lectia zilnica de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →