Totul este determinat de intenţia internă şi nu este nevoie pentru aceasta de cuvinte. Dacă ştim că trebuie să fim constant conectaţi, depăşind toate întreruperile, atât pe cele colective, din interiorul grupului, cât şi pe cele private, pe care le întâmpinăm cu toţii, atunci vom avea intenţia corectă.

Ne întoarcem constant la intenţie în timpul lecţiei,  în timp ce ascultăm înregistrările de-a lungul zilei şi atunci când citim blogul. Astfel, îmi reamintesc constant să mă regăsesc şi să ma aduc la intenţia corectă. În plus, mă preocup ca toţi prietenii să fie conectaţi, deoarece, dacă avem o dorinţă colectivă puternică, îl vom descoperi pe Creator.

Dacă acest vas colectiv general nu există, nu vom atinge revelaţia.

Această condiţie nu este un capriciu al Creatorului sau al câmpului superior, conform căreia s-ar putea crede că ţi se cere să plăteşti aici pentru a primi ceva într-un alt loc, cam ca la magazin. Aşa ceva nu există în spiritualitate.

Trebuie să simţi o nevoie, necesitatea acestui atribut al dăruirii şi doar atunci vei putea să îl descoperi. Chiar şi acum, el te înconjoară din toate părţile. Te găseşti în câmpul superior, dar nu îl poţi revela pentru că nu simţi nevoia de a-l revela. Atunci, de ce te plângi?

Nici măcar nu ştii ca sunt acestea, atributul de dăruire şi câmpul superior, după care tânjeşti. Plângi după ceva total diferit, din cauză că nu primeşti împlinire în dorinţa ta de a primi, în ego-ul tău. Dacă simţi nevoia adevărată de dăruire, atunci o vei revela, imediat, în interiorul acestui câmp.

De fapt, te găseşti în acest câmp, dar încărcătura ta, dorinţa de a-l percepe, este slabă pentru moment. S-ar putea ca această încărcătură să fie direcţionată în sens opus şi nu pentru a primi atributul dăruirii, ci doar pentru a te bucura de el.

Poţi verifica dacă eşti orientat în aceeaşi direcţie cu acest câmp folosind atributul de dăruire atunci când încerci să te conectezi cu ceilalţi. Atunci poţi vdea dacă vrei, cu adevărat, conexiunea sau nu, dacă ai nevoie de dăruire şi dragoste sau nu.

Nu vom căpăta atributele interne necesare pentru contactul cu câmpul superior, cu Creatorul, pentru a-I putea cere puterea de a ne corecta, până când nu vom începe să ne conectăm în grup, mai presus de ego-ul nostru, încercând să ne unim. Prin urmare, lucrul în grup este o condiţie preliminară esenţială. De aceea, se spune ”de la dragostea pentru fiinţa creată la dragostea pentru Creator”.

Din acest motiv a avut loc spargerea dorinţelor, astfel încât, lucrând împreună cu ceilalţi, să fim capabili să realizăm necesitatea şi nevoia de dăruire. Pentru a învăţa să dăruim, principalul lucru de care avem nevoie, este dorinţa de a învăţa să dăruim.
Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala 6/21/12, Shamati #30

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →