În scopul de a construi  gradele spirituale, trebuie sa adăug materie dorintei tot timpul. Înălţimea fiecarui nou grad corespunde greutatii starii mele actuale de egoism în care răul egoismului este dezvăluit.

Acest lucru se întâmplă în toate stadiile de pe calea spirituală. În scopul de a mă ridica,  ofer ego suplimentar, iar apoi simt răul. Apoi, cu ajutorul mediului, recunosc răul şi treptat iau la cunoştinţă  faptul că aceasta nu se produce întâmplător. Apoi incerc să-l asociez cu obiectivul: El vine de la Creator, care este bun, şi este destinat pentru propriul meu interes. Mai târziu, încep să conectez starea mea la daruire, în sensul că inalţ daruirea deasupra primirii.

Apoi, treptat, construiesc  un vector, o atitudine, de la acest rău. Ridic importanţa daruirii si dorinta de unificare deasupra primirii. Astfel, având formata aceasta atitudine, ma ridic la gradul următor.

Stau la gradul cel nou pentru o secunda, după care totul dispare. Dacă în timpul acestei secunde nu  primesc urmatoarea dorinţa în mine, voi coborî imediat. Cel mai crud, dar cel mai potrivit exemplu este placerea sexuala. De îndată ce se termină, devin complet gol şi am nevoie sa încep ceva nou.

Prin urmare, atunci când ma ridic la un grad de iubire si daruire pe care il doresc atât de mult, am instantaneu nevoie sa descopar o noua dorinta egoista. Acesta trebuie să fie dezvăluita pentru ca eu sa ma ridic la gradul următor. Aceasta dorinta este deja insuflată în mine, în formă de Reshimot (înregistrări informaţionale) şi am doar nevoie sa lucrez cu ele. În caz contrar, acestea vor fi dezvăluite după o lungă perioadă de timp, după câteva luni, de exemplu.
Cu toate acestea, caut dupa ele acum, în întuneric. Pana la urma, absenţa unor modificări este „noapte” pentru mine. Chiar şi cea mai bună condiţie posibilă  se transformă în noapte, dacă aceasta nu este reînnoita. Prin urmare, trebuie în mod constant  să fim înaintea evenimentelor: în loc sa menţinem doar viteza, este nevoie s-o acceleram.
Astfel, caut dupa o nouă, chiar mai mare dorinta egoista. Nu o „inventez”; caut dupa ea. Si cand am găsit-o, repet aceleaşi etape de lucru. În acest mod, lucrez la „mireasa,” până când o corectez complet si merg la „masa festiva a mirelui.” Metoda este simplă: ridic daruirea mai presus de primire, lucrand la credinţa mai presus de ratiune.

Fiecare nou grad „il ruineaza” pe cel anterior, schimband credinţa în egoism şi încep ascensiunea din nou. Între timp, mi se pare că am pierdut tot ce am realizat, dar, de fapt corectez o nouă porţiune de egoism în conformitate cu principiul gradelor trecute: „Keter al celui inferior devine Malchut al celui superior.”

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/10/2011, „Care este Sărbătoarea mirelui”
Trad

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →