Întrebare: Dacă Lumina este plăcerea cea mai mare, absolută, atunci vreau să o cunosc mai bine. Cum fac asta? Se pare că ajunge la mine demult, dar eu nu am observat asta…

Răspuns: Trebuie să decizi pe cine alegi: Lumina sau plăcerea pe care o aduce? Dacă alegi plăcerea, nu va merge.

Numai la început Lumina te ridică pe calea plăcerii, astfel încât tu să crești și să devi un adult. În același fel creștem noi copiii în viața noastră. Copiii noștri primesc, luând totul pe gratis și continuând să crească până când ajung la o anumită vârstă și apoi noi le spunem: Gata, de acum ești un adult. Poate țipa că vrea ca să rămână un copil și să continue să primească dulciuri; nu va merge. Dacă ai crescut, trebuie să îți faci datoria în armată și la muncă; trebuie să te porți ca un adult.

Ce înseamnă să fii matur? Un adult nu poate fugi după plăcere; el trebuie să meargă pentru dăruire! Trăiești într-o societate și trebuie să dăruiești celorlalți: mergi la muncă, contribuie la societate și apoi vei avea dreptul să exiști.

Este exact la fel și în lumea spirituală. Un adult nu dorește doar să se bucure; el se străduie să obțină un scop exaltat și mare în viața sa. Să fii matur înseamă să fii în dăruire, să muncești nu de dragul plăcerii ci de dragul sursei sale.

Acesta este tipul de loialitate care se așteaptă de la noi. Asta este atunci când stabilim o conexiune cu Lumina însăși, nu doar cu ceea ce primim de la ea.

Deci, intrăm în prezent într-o  nouă eră, când Lumina nu mai ne dăruiește plăcere. Nu ne mai promite că în față ne așteaptă lucruri fumoase și nu mai alergăm înainte în anticiparea primirii unor noi plăceri. Nimic atractiv nu se găsește în față.

În acest moment, nu avem o altă alegere decât să tranzităm la o nouă paradigmă: mai degrabă decât să vânăm plăcerea, să mergem după sursa ei. Și dacă nu dorim să facem asta, situația se va înrăutății. Lumina ne va forța totuși să o facem, tăindu-ne oportunitatea de a ne mai bucura de ceva. Apoi, vom începe să ne întrebăm: Ce se întâmplă? Pentru ce trăiesc? De ce a dispărut plăcerea? Ce să fac?

Începi să te întrebi nu despre plăcere ci, mai degrabă, despre sursă: Unde a dispărut plăcerea? Ce s-a întâmplat cu sursa ei? De unde obișnuia să vină? Și astfel noi avansăm.

Atâta timp cât continuăm să primim plăcere, nu ne punem întrebări despre ea. Dar, de îndată în prezent ce nu o mai primim și nu o mai așteptăm nici în viitor, ea devine o problemă. Încep să caut de unde se presupune ca vine: De ce nu mai vine? Ce s-a întâmplat acolo?

Și, în acel moment, încep să vad că dacă doresc să obțin plăcere, trebuie să mă apropii de sursă. Și să ajung acolo înseamnă să îmi înlocuiesc dorințele mele de primire cu dorința de dăruire.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 12/30/10, “Înțelepciunea Cabala și filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →