Scopul întregului proces prin care trecem este revelarea Creatorului. Îl revelăm prin acţiunile Lui asupra noastră. Pentru acest scop, Creatorul a creat un sistem, legi după care el există şi operează şi în sistem, omul.

Apoi, El a pus omul şi sistemul în mişcare. O persoană trebuie să asculte de influenţa Creatorului, de ceea ce se întâmplă în interiorul şi în afara lui fiindcă este totul mişcarea Creatorului, după cum e spus: „Nu e nimic în afară de El”.

Daca un om acceptă că totul vine de Sus, de la Creator, el devine sensibil la orice se întâmplă în el şi în jurul lui, la felul în care îl afectează. Astfel, omul încearcă să înţeleagă ce vrea Creatorul să-i dezvăluie.

Analizând tot felul de acţiuni: bun şi rău, ceea ce îi este aproape şi ceea ce îi este departe, acelea pe care el le percepe ca bun sau rău, omul începe să descifreze planul Creatorului în legătură cu el. Atunci când descoperă abisul mare dintre el şi Creator, opoziţia gândurilor lor, el începe să vada două lucruri opuse, una în contrast cu cealaltă.

Pe de o parte, el simte că vrea să acţioneze în funcţie de natura lui. Dar fiindcă deja a descoperit că e mai bine să urmeze natura opusă, înţelege că trebuie să acţioneze diferit. Astfel el descoperă răul din interiorul lui, gândurile rele.

Dar este mulţumit! Până la urmă, omul, cu cât mai multe păcate descoperă în el, cu cât face mai multe eforturi să le descopere, cu atât mai aproape va fi de o rugăciune adevărată, adică, de o cerere de corectare a lor. Cererea de corectare se numeşte „ispăşire”.

Gândurile rele nu trebuie să plece, trebuie să fie „îndulcite”. Asta e, noi trebuie să obţinem o nouă intenţie peste toate dorinţele noastre egoiste care să le transforme în dăruire.

Descoperirea păcatelor şi a crimelor se întâmplă cu ajutorul unei Lumini mari, Lumina de Hohma (Înţelepciune), care străluceşte pentru om şi îl confruntă cu faptul răului şi opoziţiei sale faţă de Creator. Apoi, în funcţie de acest efort, el poate să se apropie de corecţie.

Toate aceste corecţii, la fel ca şi păcatele noastre, sunt munca Creatorului. În cele din urmă, toate păcatele şi corectările lor, toată Lumina pe care o atragem pentru a lămuri răul şi a-l corecta, Lumina de alipire, este numai ca să aducă mulţumire Creatorului. Rezultă că, prin dezvăluirea păcatelor şi ispăşirea lor, omul ajunge la o îmbrăţişare cu Creatorul şi apoi la aderenţă cu El

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/6/2011 „Şamati” 177

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori | Add Comment →