Nu este nimic în Creator decât iubire. Dar, pentru că nu avem nici o idee despre ceea ce este iubirea, Creatorul a realizat diferite posibilitǎţi în creaturǎ prin care putem atinge iubirea.

Iubirea este ceva ciudat, ceva ce ego-ul nostru nu înțelege, e nefiresc. Cum se face că degustând diferite arome pe care gazda mi le-a servit, voi simţi iubirea gazdei? Ce are una cu cealatǎ?

Aceasta este esența creației, „ceva din nimic. ” În „nimic” este ceva din „ceva.” Și astfel din „nimic”, din dorinţa de a primi, eu pot ajunge la „ceva”, ceea ce înseamnă cǎ de la impresia din dorinţa de a primi eu pot ajunge la iubire, o calitate ce este total separatǎ de creaturǎ în fiecare aspect.

Dintr-o dată, este un fel de miracol, atunci când, ca urmare a unor acțiuni și fenomene în cadrul dorinţei de a primi aceasta atinge o calitate care aparține naturii superioare divine.

Acest lucru rămâne total de neînțeles pentru noi, cum poate un astfel de miracol numit „iubire” sǎ se nascǎ din acțiunile „a da și a lua”? Nu are nimic de-a face cu dorinţa de a primi.

De fiecare dată, la fiecare nivel, trebuie să completǎm acțiunile și impresiile pe care le experimentăm în dorinţa de a primi şi astfel vom fi capabili sǎ le aducem împreunǎ pe toate şi sǎ le ridicǎm pânǎ la atingerea calitǎţii de dǎruire.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala, 9/3/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →