“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este principala lege a naturii integrale în societatea umană. Observând această lege, observăm de fapt toate legile naturii sau, spus altfel, toate legile naturii sunt incluse în această lege. Înseamnă că nu ne mai rămâne nimic de făcut decât asta?

Scopul Naturii este de a aduce toate părţile ei într-o armonie totală şi în echilibru. Asta îi permite unei persoane să obţină cea mai confortabilă stare. Toate întâmplările prin care trebuie să trecem se petrec doar pentru ca noi să obţinem în mod conştient această stare.

Trebuie să cercetăm şi să urmăm scopul şi drumul naturii pentru a-l obţine. Asta este garanţia unei vieţi de succes pentru noi. Sprijinind în mod constant acest principiu ştiinţific, vom câştiga confidenţă pe drum şi în faptul că avem spijin de la legile naturii. Această ne duce la conştientizarea succesului în cazul în care urmăm legea naturii, sau a necazurilor în cazul în care nu o facem, trebuie să fie simţită de noi ca veneraţie şi frică. Asta ne garantează un drum bun.

Pentru asta trebuie să fim conştienţi de legile naturii ca fiind obiective şi că ne constrâng să le executăm conştient. Chiar acest lucru, executarea conştientă a acestor legi, este caracteristica distinctivă a nivelului „uman” al dezvoltării, opus celui „animal”.  De fapt, am trecut prin toate nivelurile anterioare ale dezvoltării în mod inconştient, conduşi de dezvoltarea egoismului din noi. Dar astăzi, natura ne constrânge să ne dezvoltăm independent, conştient, deasupra egoismului, obţinând calitatea dăruirii şi a iubirii, care sunt opuse egoismului.

Cum poate o persoană să obţină această nouă calitate, dorinţa de a dărui, şi în acelaşi timp să înţeleagă că dorinţa de a primi pentru ea însăşi îi este foarte dăunătoare? De fapt, asta contrazice natura umană, în sensul că nu pot face nimic care nu aduce profit personal.

Există doar o singură soluţie: pentru anumiţi oameni care au aspiraţia de a ieşi din puterea egoismului şi a se aduna împreună într-un singur grup. Deoarece fiecare membru din acest grup are aspiraţia de a obţine calitatea dăruirii şi pe cea a iubirii, şi tot ceea ce le lipseşte este forţa de a o realiza, unindu-se într-un grup şi suprimându-şi egoismul în relaţia cu prietenii, ei crează o nouă substanţă. De exemplu, dacă sunt zece membri în grup, această substanţă va avea o forţă de zece ori mai mare decât o avea fiecare persoană în mod individual.

Totuşi, asta se va întâmpla numai daca cei care s-au adunat într-un grup se gândesc la cum să îşi suprime egoismul şi nu la cum să îl satisfacă. Şi datorită simţiri iubirii pentru prieteni, fiecare persoană va putea să simtă o aspiraţie la a îndeplini legea naturii, pentru că astfel el aduce toată natura la echilibru şi armonie.

Pe baza articolului lui Rabash „Iubirea de prieteni”

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →