“Şapte ani de saţietate” este starea în care o persoană aspiră, mereu, să obţină tot ceea ce vrea pentru egoismul său. Deşi este pregătită să muncească din greu pentru acest lucru şi să depună mult efort, pentru moment o împlineşte şi satisface ego-ul său. Ea crede că există o satisfacţie în Egipt şi îi va aparţine: toate plăcerile acestei lumi şi plăcerile lumii spirituale. Ea crede că va putea să realizeze asta prin şi pentru sine şi nu defineşte scopul de a încânta pe Creator. Ea nu se gândeşte decât la propriul interes.

Acest lucru poate fi evaluat prin modul în care o persoană percepe problemele. De îndată ce apar dificultăţi şi probleme, ea începe imediat să se gândească la sine. Cu alte cuvinte, “şapte ani de saţietate” nu se termină pentru ea. Ea simte că-i lipseşte ceva, că ego-ul său este în pericol şi simte, brusc, incertitudine, îşi face griji pentru sine.

Aceştia sunt “şapte ani de saţietate”. Deoarece o persoană examinează totul în dorinţele sale egoiste: Asta va fi bun sau rău pentru ea ? Ea începe să se îndoiască şi să întrebe dacă ar fi util să părăsească această cale. Şi dacă suferă ? Este modul de a verifica dacă ea este în perioada celor şapte ani de saţietate.

Cei “şapte ani de foamete” încep din momentul în care este indiferentă la ceea ce va face în dorinţa ei de plăcere, ea se ridică deasupra acestui sentiment. În măsura în care este pregătită şi capabilă de a se ridica deasupra senzaţiei sale de foame, în această măsură ea avansează spre dăruire. Este momentul în care începe munca serioasă.

Cred că vom intra în aceşti şapte ani de privaţiuni acum. Să sperăm că vom simţi această suferinţă de foame şi ne vom întări reciproc. Întreaga lucrare în Egipt stă în unitate. Cu cât vom avea critici, duşmani şi ură, cu atât ne vom întări pe cheltuiala lor. Ca lupii în jurul turmei de oi care le forţează să se adune mai aproape.

Putem să ne unim numai datorită acestui lucru. Ego-ul nostru nu ne permite să ne apropiem unul de altul. Doar lupii răi ce aleargă spre noi, ne înconjoară, încercând să ne muşte, ne forţează, ca pe nişte oi, să ne apropiem şi să ne unim în interior. Israel este ca o turmă de oi şi se consolidează doar datorită lupilor. Să sperăm că vom fi destul de puternici pentru a ne asigura că, Creatorul ne trimite mulţi duşmani care ne vor ajuta să devenim mai puternici, să ne conectăm şi, prin unitatea noastră, să dezvăluim necesitatea de a ieşi din robia dorinţei noastre de plăcere, spre dorinţa de dăruire.

Acestea sunt stări necesare care trebuie să fie trecute pe drum. Lumea cere asta de la noi şi nu avem de ales, trebuie să o facem. Suntem într-o stare foarte specială înainte de ieşirea din Egipt. Despre aceasta vorbeşte Tora.

Cele “49 porţi impure” ale egoismului nostru se dezvăluie în noi şi ne împing să fugim şi să ne ascundem undeva, într-un colţ liniştit şi chiar să ne oprim şi să devenim invizibili. Dar, noi nu suntem de acord cu ele! Noi vom veni înaintea Faraonului pentru a-i spune: “Lasă poporul meu să plece!” Şi vom deveni muncitorii Creatorului.

Discurs din timpul mesei, 18.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment →