Limbajul metodei educaţiei integrale este limbajul emoţiei şi cu asta trebuie să ne întoarcem la mase.

Este important să arătăm oamenilor cât suntem de afectuoşi unul faţă de celălalt. Ei trebuie să ne simtă ca un tot colectiv, ca şi cum am fi născuţi de o mamă. Nu există vreo diferenţă între noi. Gândim într-un mod identic, ne înţelegem fără cuvinte. Un nou spirit, o nouă orientare emană de la noi.

De cele mai multe ori, i-am întrebat pe cei noi care veneau să studieze ce i-a adus la noi. De cele mai multe ori, răspundeau: ”Am ajuns din întâmplare la una din conferinţele voastre şi, la început, nu numai că nu înţelegeam nimic, dar nu auzeam nimic. Eram departe de asta. Totuşi, ceea ce m-a atras a fost unitatea oamenilor. Unul se aşeza la internet, altul la proiector, al treilea prelucrează sunetul, al patrulea face fotografii şi doi asistenţi muncesc în strânsă colaborare cu profesorul şi toţi şase muncesc ca unul singur.

Se face simţit printre ei un mic kibbutz, un sentiment mutual şi nu ceva profesional. Ei vin cu ceva în comun”.

Este sentimentul pe care trebuie să-l transmitem publicului nostru şi este lecţia lor. Înţelepciunea Cabala nu se transmite prin cuvinte. Puteţi să învăţaţi zece ani şi, la final, pur şi simplu aţi devenit filozofi care nu simt schimbări interne. Asta este transmis doar prin senzaţii interne şi sentimente, prin forţa interioară care trece de la profesor la elev şi asta depinde de legătura dintre noi.

Prin urmare, în primul rând, legătura dintre public şi profesor se realizează atunci când publicul începe să simtă că ceva unic se produce: o forţă interioară unică intră în el, se topeşte în el şi ne transformăm într-un singur corp omogen. Acest lucru este important de transmis ascultătorilor, în ceea ce priveşte metoda educaţiei integrale.

Din Congresul Virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a treia zi, 15.12.2013, Lecţia 5

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →