Omul  parcurge un lung drum până când descoperă în ce constă munca lui. Ajunge la studiu căutând menirea vieţii, căutând o împlinire egoistă. Rămâne cu aceeaşi intenţie iniţială pentru un timp îndelungat, până când ajunge să audă că este absolut interzis, adică imposibil, să umple aceste dorinţe egoiste. Deci, ce poate să facă?

Ei spun că este posibil să te bucuri numai atunci când eşti în echivalenţă de formă cu Creatorul. Vrei să te bucuri? Învaţă de la El cum să te bucuri de dăruire, dar nu dăruirea aşa cum o vezi tu, nu dăruirea pentru satisfacţie personală egoistă. Adevărata dăruire este cea care aduce plăcere Creatorului, acesta este singurul lucru de care te poţi bucura.

Asta înseamnă că există o dublă incompatibilitate: trebuie să ne schimbăm atât dorinţele cât şi intenţiile – locul în care plăcerea este simţită. Atunci când omul ajunge la aceste noi dorinţe, pe care nu le înţelege deloc, i se spune: Iată-te aici, acum bucură-te. Este total diferit de ceea ce îşi imaginează astăzi, în această stare egoistă din prezent. Trebuie să îşi schimbe percepţia de câteva ori.

Trecând prin asta, se poate agăţa de grup, de mediu. De fapt, de fiecare dată când avansează un pic, simte că este chiar mai mult ca un copil, chiar mai confuz şi că îşi pierde mai mult din putere. Este atât de diferite de modul familiar, normal, în care avansăm, – primind mai mult, înţelegând mai mult şi simţind mai mult – încât omul nu poate îndura un asemenea progres care pare că se îndreaptă în direcţia opusă.

Nu înţelege cum este posibil să muncească şi să simtă un gol în creştere şi o lipsă de înţelegere, pur şi simplu o stare de moarte, de totală neajutorare, când nu există nicio lumină la capătul tunelului miez întunecat, Marea Roşie. Toate acestea se numesc avansare?

Omul se simte pierdut total, dar dacă continuă în ciuda a tot, începe să descopere că fără a trece prin aceste stări este imposibil de obţinut dorinţele reale: a primi pentru a dărui. Nu mai rămâne nimic din starea anterioară, nici senzaţia nici înţelegerea, nici abordarea anterioară nici intenţia sau scopul avansării normale. Totul pare nou şi atât de diferit faţă de experienţa anterioară, încât este pur şi simplu imposibil de prezis.

Singurul lucru care îl poate ajuta este să îşi organizeze un sprijin în jurul lui şi să devină inclus în activităţi, studii, munca în grup şi diseminarea, astfel încât se va dezvolta în mod gradual, ca un copil care se joacă şi în acelaşi timp creşte. Astfel, pas după pas, va avansa gradual către starea în care poate suporta ideea spirituală.

Începe să înţeleagă că sunt multe metode mistice şi spirituale în lume, dar aici a ajuns la o metodă care îl va duce la o nouă realitate prin schimbarea percepţiei. Şi numai atunci va înţelege ce i se întâmplă.

De aceea, este imposibil să explicăm asta la toată lumea. De aceea este spus: O mie intră în cameră şi unul iese afară să înveţe. De fapt, dacă sufletul unei persoane este gata să obţină adevărul cu orice preţ, el se menţine pe drum.

Dacă este cu adevărat gata pentru asta, atunci mediul îl poate ajuta să treacă repede prin aceste faze şi, cât timp este în această viaţă, să obţină lumea adevărului!

Din prima partea a  Lecţiei zillnice de Cabala 1/16/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →