Mijlocul de aur între misticism şi scolasticism

Am o problemă: dacă revelez ceva, atunci o revelez exact ca toate celelalte creaturi – în aceleaşi vase, şi cu aceeaşi minte ca oricine altcineva.

De exemplu, am descoperit un nou fenomen în fizica cuantică. Evident că nu pot vorbi despre asta cu orice gospodină, dar există un cerc de oameni care mă pot înţelege. Am dezvoltat între noi un limbaj special care să descrie aceste lucruri şi, în principiu, oricine îl poate învăţa. În general, fiecare are o bază şi singurul lucru încă ascuns, este dezvoltarea sensibilităţii şi a raţionalului.

Pe de altă parte, dezvoltarea în continuare a sensibilităţii şi a raţiunii, de asemenea nu mă vor ajuta. Cineva se poate echipa cu 100 de perechi de ochelari, poate să-şi conecteze radar la urechi şi microscoape şi telescoape la ochi, niciun instrument sau sau senzor nu-i vor fi de niciun ajutor. Vorbim de o percepţie care nu este înrădăcinată în nicio creatură de pe pământ. Multe animale au un câmp mult mai larg de senzaţii comparativ cu omul, dar noi nu despre asta vorbim. Există oameni foarte inteligenţi şi oameni foarte pătrunzători a căror abilitate de a percepe şi analiza este mult mai înaltă decât a mea, dar nu aceasta este problema.

Noi vorbim despre ceva care nu este în lumea noastră, despre crearea unei noi sensibilităţi, a unei noi percepţii şi analize care nu există aici. Acest organ de simţ este numit „parte a Creatorului de sus”. Omul care îl dobândeşte trebuie să fie asemenea Creatorului, unicul, singurul şi numai El. Atunci, omul care simte ceva asemănător cu Creatorul, în acest organ de simţ, care este într-un fel similar Creatorului, el Îl decriptează şi Îl identifică şi face legături între stări. Şi în conformitate cu simţirea acestei alipiri la Creator, omul poate vorbi despre ceea ce vine de la El: despre palnul şi scopul creaţiei noastre, despre procesele prin care trecem şi despre toate evenimentele şi situaţiile din această lume.

Astăzi suntem în stare să studiem existenţa noastră la nivelele mineral, vegetal şi animal, dar nu este nimic ce putem învăţa despre nivelul uman, până nu ajungem să-L cunoaştem pe Creator, cel puţin într-o anumită măsură. De aceea, un Cabalist nu ne poate spune despre obţinerea lui spirituală, fiindcă este percepută cu un alt organ de simţ, incomparabil cu ceea ce avem noi. Este imposibil să vorbeşti despre asta în felul în care vorbesc despre limitele lumii noastre.

Aici, chiar dacă unui om îi lipseşte organul de simţ, noi îi putem totuşi explica ceva prin analogie. Dar nu este nimic analog sau similar simţului spiritual. Nu vom fi capabili să ştim, până când nu îl vom obţine. Chiar în stadiul de preparare, fără intrarea în spiritual, vedem cum detaliile percepţiei se schimbă, cum deodată se răstoarnă şi apoi revin….

Dar atunci, de ce dau Cabaliştii explicaţii?

Pentru a aduce oamenii mai aproape, în scopul de a le da cel puţin un punct corect de contact. Şi chiar dacă nu este un contact real, acesta le permite totuşi să cheme Lumina Reformatoare. Astfel, oamenii pot înainta către revelaţie.

Unii, „doar primesc” această revelare de sus. Cum, şi de ce, nu e treaba noastră. La noi nu vine dintr-o dată, ci metodic. O dorinţă ascunsă este revelată în om, şi el face eforturi şi înaintează spre răspuns.

Dacă el vrea să transmită această revelaţie acelora care nu au încă nimic, el trebuie să stabilească cu ei o conexiune. Şi această conexiune, esenţa unui limbaj, un cod pe care noi îl putem folosi pentru a vorbi unii cu alţii despre lucruri pe care numai unu, sau chiar niciunul din noi nu îl înţelege, şi pe care noi ne bazăm, este ceea ce citim în carte.

De aceea, este necesar să înţelegem cât de dificil este pentru Cabalişti să iasă şi să explice ceva oamenilor care nu au intrat încă în lumea spirituală. De fapt, nici măcar pentru a explica, ci pentru a progresa. De aceea noi numim studiul nostru „un mijloc special”. Până la urmă, nu este vorba despre înţelegere, şi nici măcar despre simţire. Noi trebuie să ne gândim strict numai la acest mijloc, după cum este spus: „Am muncit şi am găsit”.

Asta ridică o întrebare. Ce limbaj este cel mai potrivit pentru asta? Cum să ajungă Cabaliştii la noi, astfel ca noi să nu învăţăm numai prin primirea unor cunoştinţe abstarcte, şi în acelaşi timp să nu ne împingă spre misticism? Cum ne ţin ei departe de chemarea naturală a minţii şi a simţurilor? Cum ne protejează ei de fire roşii şi binecuvântări şi totodată de căderea în scolasticism? Cum ne ghidează ei prin „mijlocul de aur”, linia de mijloc, astfel încât să studiem, să ne îmbibăm cu simţirea şi să acţionăm corect în grup?

Acest lucru este posibil numai cu ajutorul unui mijloc special, pe care noi îl numim uneori „joc”. Acesta este, de fapt, un concept foarte serios care ilustrează relaţionarea noastră un pic mai bună cu Cel de Sus. Noi vrem cu adevărat să fim la nivelul Lui, dar nu am ajuns încă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 25/11/2012 „Esenţa înţelepciunii Cabala”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: