Inca din vremurile anticului Babilon sunt oameni care apartin lui “Isra-El” adica, au dorinta pentru Creator. Numarul lor este in crestere fiindca de-a lungul istoriei, sufletele lor au devenit incorporate mutual unul in celalalt. De aceea sunt foarte multi oameni acum care cauta rascumpararea spirituala, adica, dorinta de a renunta la propritatea egoista de primire si doresc sa obtina daruirea.

Este o lupta interna in fiecare din noi intre dorinta de „Isra-El” care se straduieste sa obtina iubirea si daruirea (influenta) si toate celelalte dorinte care nu vor inca sa auda de daruire si unitate. In acest fel, omul balanseaza constant intre cele doua parti, intre cele doua forte.

Cand dorinta este intr-adevar de influenta (daruire), cand acolo este o scanteie ramasa din rupere, persoana nu va mai putea ramane scufundata in egoismului sau in dorintele „popoarelor lumii”. Scanteile spirituale vor neaaparat sa iasa de acolo.

La inceput, ele au cazut si s-au amestecat cu aceasta dorinta egoista imensa, ca si cum ele ar fi fost aruncate intr-o „supa” si „amestecate” si dupa aceea au fost scoase impreuna cu dorinta (Aviut sau grosime) si „absorbite”. Cu alte cuvinte, scanteia (GE) se intoarce la locul ei, dar acum este inconjurata de dorinte care s-au atasat de ea. Ele se numesc AHAP de Alia (AHAP de urcare).

Deci, atata timp cat Israel, dorinta pentru Creator, este scufundata in dorintele „popoarelor lumii”, nu-si va gasi pacea si va continua sa fie impinsa afara de catre acestea ca un corp strein, pentru a se putea ridica si efectua corectia. A fi in puterea acestor dorinte inseamna a fi in exil, in timp ce ridicarea si corectia inseamna salvarea, rascumpararea.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 11/2/10 „Exil si Rascumparare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →