Munca strămoşilor noştri şi munca noastră

Pregătirile din sufletele noastre sunt numite „meritul strămoşilor”. Sunt oameni care îşi împlinesc alegerea lor liberă şi folosesc meritul strămoşilor, dar numai în chestiunile corporale zilnice.

Dacă un om este mai pregătit, el începe să ridice aceste merite la un nivel moral, la etică. Sunt oameni care au avansat deja la întrebări despre sensul vieţii şi scopul ei. Dar sunt oameni care au început să se întrebe despre chestiuni şi mai interioare ale vieţii lor: cine îmi dă viaţă, cine îmi conduce viaţa, cum pot să văd scopul şi să particip la el?

Un om începe să simtă că viaţa curge independent de el, că nu poate ţine viaţa, simţi rostul ei, sau cine o conduce. Viaţa curge prin el, dar el nu o poate înţelege şi asta îl deprimă.

Aşa că el începe să caute şi căutarea devine centrul vieţii lui. Astfel, el găseşte meritele strămoşilor şi pregătirile care au fost făcute în interiorul lui. El înţelege că trebuie să le dezvăluie: pentru a descoperi forţele sufletului care au acţionat în el în secret şi l-au condus fără a cere consimţămâtul său. Începe să simtă că toate pregătirile au fost făcute pentru a-i permite lui să ajungă la rădăcina lui, adică la strămoşii însăşi.

Fiecare om poate ajunge la rădăcina sufletului său şi totul a fost făcut pentru trezirea sa. Când ajunge mai aproape de rădăcină, el obţine prin ea întregul sistem, şi în sistem el descoperă Forţa Superioară, Creatorul.

Apoi, el înţelege că toată coborârea din Lumea Infinitului în jos, în această lume, toate pregătirile care au fost făcute în rădăcina sufletului, este munca strămoşilor. Acum, când omul a obţinut propria lui realizare, el ajunge la nivelul strămoşilor şi se încorporează în ei după cum e spus: „Când acţiunile mele se vor compara cu acţiunile strămoşilor mei”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: