Trebuie să depunem eforturi cantitative şi calitative până când „mai mulţi bănuţi se adună până la o sumă mare”. Putem colecta eforturile noastre numai puţin câte puţin, deoarece acestea sunt rezistenţa interioară, depăşirea şi clarificare faptului că sunt opuse dorinţei noastre.

Aici sunt luate în calcul atât eforturile calitative cât şi cele cantitative, doarece poate exista o dorinţă care nu este încă clarificată suficient. Nu rezultatul este important ci mai degrabă efortul pe care îl face omul, care este absorbit de sistemul general şi care este un proces cumultativ. Acest lucru continuă până când devine posibil să se întoarcă la om şi să îi fie prezentat în întregime.

Omul nu poate acumula aceste eforturi, deoarece dacă le acumulează şi colectează, acestea i-ar slăbi căutarea. Dacă ar ştii exact, în inimă şi minte, dacă ar ştii şi ar simţii ce eforturi a făcut deja, şi-ar pierde puterea de a avansa şi ar „îngheţa”.

Deci există un fel de uitare, iar eforturile se acumulează inconştient, dispărând undeva. Dar într-un anumit moment se vor întoarce, conform cu legea: „El va vomita ceea ce a înghiţit.” La început, toate eforturile noastre sunt înghiţite, dar atunci când suma lor atinge nivelul care se potriveşte cu următorul nivel al Luminii superioare, există o echivalenţă între deficienţa care s-a acumulat într-o anumită măsură cantitativă şi calitativă şi Lumină, atunci Lumina şi dorinţa sunt revelate una alteia în om.

Fiecare revelaţie este întotdeauna bruscă şi vine ca o surpriză. Acest întreg proces este numit „o calitate unică”. Se numeşte aşa pentru că este aproape în totalitate ascuns de om. Gândul Creatorului operează în adâncimea lui asupra fiinţei create pentru a o pregăti şi a o ajuta să obţine forma care se potriveşte Luminii.

Aşadar, cât de mult îşi aduce aminte omul şi cât de mult simte şi uită, cât de multe eforturi a făcut deja şi cât de multe mai trebuie să facă, totul este calculat conform cu calitatea şi cantitatea încorporată în sistemul general, în sistemul conexiunii dintre suflete. Omul trebuie să devină o parte activă, eficientă şi folositoare în ceea ce privşte sistemul.

Desigur, este vorba doar de sentimente şi revelaţie, deoarece totul este ascuns şi este revelat doar în ceea ce priveşte o persoană, nu că sistemul însuşi ar avea vreo deficienţă. Dacă omul atinge nivelul în care poate fi o componentă activă în mod conştient, atunci este recompensat cu revelaţia.

Deci ar trebui să înţelegem că nu trebuie să ne adâncim şi să încercăm să calculăm ceea ce nouă ni se par obstacole, uitări, slăbiciuni şi eforturi care sunt pierdute şi care nu lasă nicio urmă şi că trebuie să ne forţăm să pornim din nou de fiecare dată. Nu trebuie să facem niciun calcul aici, deoarece nu înţelegem în ce măsură este măsurat totul şi cum este aranjat cu acurateţe la fiecare pas pe drum. Trebuie doar să muncim şi să accelerăm timpul evocându-ne constant, cât de mult putem.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →