A existat o data credinta ca inima este aceea care pompeaza sangele in intregul corp. Dupa cateva studii insa, acest lucru a fost infirmat.

Se credea ca inima noastra trebuie sa fie o imensa si puternica “pompa” care sa miste sangele prin organism. In fond, exista extrem de multe vase capilare subtiri in organism, si credeam ca doar o pompa imensa si puternica va fi capabila sa pompeze prin ele, si doar in conditiile in care peretii vaselor rezista presiunii.

Insa, mai tarziu cercetatorii au descoperit ca inima seteaza doar viteza si nimic mai mult. Restul il face organismul. In sistemul circulator exista valve, un intreg sistem de “conducte”. Muschii se contracta, capilarele se deschid si valvele ingaduie sangelui sa circule in directia necesara. Prin ele insele actioneaza ca o pompa.

Cu alte cuvinte, aceasta intrega retea circuatorie se activeaza pe sine. Este o conexiune vie, si aceasta conexiune si nu inima se afla la baza functionarii corpului. Inima supravegheaza doar procesul; seteaza ritmul.

Din cele de mai sus trebuie sa intelegem ca atunci cand este vorba despre conectarea sufletelor, intreaga munca ne apartine. Noi suntem aceia care mentinem conexiunea vie prin deschiderea si inchiderea “valvelor” la timpul potrivit, creand “presiunea” in locurile potrivite pentru a misca Lumina Interioara (energia vietii spirituale) printre noi.

Atunci cand aducem viata in acest sistem prin cautarile si munca noastra interioara, doar in acele momete revelam forta vietii in sistem. Inaintea revelarii noastre, acest intreg sistem este o formatiune moarta, “o picatura de samanta” cu potential de dezvoltare.

De aceea nimic nu devine revelat in forma completa; nu exista nimic pregatit. Doar ceea ce putem insufleti. Si principiul de baza este cooperarea, garantia reciproca, la fel ca in corpul nostru fizic.

Din pregatirea pentru lectia din 29.10.2010

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →