Atitudinea noastră faţă de realitate este definită de nivelul nostru de avansare. Trebuie să examinăm şi să menţinem abordarea noastră faţă de realitate, deoarece altfel, vom rămâne la nivelul animal şi nu vom atinge starea „vorbitor”. Începem să formăm nivelul punându-ne întrebarea: Cum putem să ne raportăm la acest domeniu?

Fie percepem ceea ce vedem în jurul nostru, natura fizică, fie ne dăm seama că natura are o voinţă, o dorinţă proprie de a aduce bunăvoinţă creaţiei, are un program şi un scop. Noi realizăm că natura ne influenţează metodic şi intenţionat ? În acest caz, suntem obligaţi să acţionăm în conformitate cu legile naturii şi să „ne conformăm”. Devenim responsabili de destinul nostru, de viitorul nostru care depind, în mod direct, de condiţiile şi stările pe care noi le organizăm.

De acolo, munca noastră în această lume începe: Mă voi târî într-o existenţă mizerabilă, încercând să evit suferinţele până ce voi muri ? Sau vreau să învăţ programul, obiectivul, procesul şi să devin capabil să particip la evenimente într-un mod chibzuit, raţional şi astfel să devin o persoană care poate avea un impact ? Pot să influenţez mediul şi să primesc reacţii corespunzătoare ? Astfel, pot să încep, în mod voluntar, să lucrez cu natura, forţa care este chiar în faţa mea.

Aceasta este problema. Cel care doreşte să cunoască această forţă este numit fiinţă umană (Adam), asemănător Lui. La urma urmei, aceste persoane, în funcţie de misiunea lor, se construiesc în asemănarea cu acestă forţă superioară care a creat şi stabilit toate legile. Noi dorim să cunoaştem aceste legi şi să acţionăm conform lor, în tandem cu ele. Este obiectivul nostru şi devenim parteneri pe drumul spre ele.

În schimb, cei care nu o dezvăluie, indiferent de punctul lor de vedere asupra naturii şi stadiul cel mai înalt, rămân la nivelul „animal”.

A treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013, „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →