Există două căi: una lungă şi una scurtă, calea suferinţei şi calea Torei. De fapt, pe calea suferinţei nu merg mai departe. Cu toate acestea, de fiecare dată când stau inactiv, suferinta ma impinge prin lovituri şi ma întoarce la calea Torei.

În acelaşi fel, un copil caruia nu-i pasă de studiu se află „sub loviturile sortii”: Lui nu-i este permis să se joace afară până când nu-si termină temele şi ramane în acelaşi grad pentru a repeta un an. Suferind de ceva timp, el simte nevoia să se apuce de invatat. Sincer, parintii de azi nu au ceea ce este nevoie, dar Creatorul are puterea şi mijloacele. El ne obligă să ne facem temele şi să ne miscam spre scop.

Astfel, scopul suferinţei este de a ne directiona spre calea Torei, deoarece corecţia are loc numai în virtutea Luminii care ne corecteaza. Cu toate acestea, în cursul evenimentelor, în măsura în care eu nu doresc să apelez la Tora, sunt bombardat de lovituri şi ele mă forţeaza la acest lucru.

La urma urmei, eu sunt doar dorinţa de a ma bucura. Tot ce-mi trebuie este să fiu indepartat de „jucarii”, lipsit de plăceri, lovit de suferinţă iar eu, ca un dragut mic, sunt dispus să fac orice este nevoie. Ce putem face dacă suntem mici şi slabi şi avem doar o singură soluţie: să atragem asupra noastră Lumina care corecteaza.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/29/2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →