Intrebare: De ce este atat de greu sa admit ca sunt un egoist si sa gasesc raul din mine?

Raspuns: Pentru ca omul este o fiinta vie, are o forta protectoare. Trebuie sa se apere pe sine, sa-si protejeze viata, caracterul si Eu-l, in asemanare cu Klipa-coaja, care protejeaza marul in timp ce creste. Daca coaja are un defect, marul va putrezi fara sa atinga stadiul de coacere. De aceea, coaja trebuie totdeauna sa fie prezenta pentru a-l proteja.

Ego-ul este Klipa si trebuie protejata pe toata durata cresterii dorintei din interiorul ei. Cand dorinta continuta inauntru s-a implinit, atunci Klipa poate fi indepartata si dorinta (fructul continut inauntru) folosita. De aceea atat timp cat noi crestem, egoismul nostru ne protejeaza in permanenta, nepermitandu-ne sa ne dam seama de rau, pentru ca raul, inca este insuficient. Daca nu ar fi Klipa, atunci am plange si am tipa catre Creator, ca un copil mic, care plange si o cheama pe mama, de cat ori se intampla un lucru cat de mic.

Ego-ul nostru ne incuie pe dinauntru, facand din noi o inima de piatra si impiedicandu-ne sa-I cerem Creatorului corectarea. Persoana spune “eu sunt barbat si nu o sa-Ti cer nimic. Mai mult, Tu vei face tot ce vreau eu”. Astfel, noi ne opunem Creatorului si ne aflam intr-un razboi de forte cu El. De aceea Faraonul a spus: “Cine e Creatorul, ca sa ascult eu de glasul Lui?” Noi vrem ca, Creatorul sa faca tot ce dorim. Nu ne adresam catre El cu o rugaminte, ci cu o pretentie.

Intr-adevar, pretentia trebuie sa fie prezenta, dar ea trebuie sa vina din partea ego-ului copt pe deplin –Inclinatia rea. Ajungerea la acest stadiu ia timp, pentru ca omului ii e foarte greu sa ajunga sa accepte faptul ca este egoist. Cu toate acestea, la urma urmei, sub influenta Luminii, omul ajunge la punctul de rupere, o stare numita poarta lacrimilor, unde omul simte ca nu are nimic.

In acest moment, omul este pregatit pentru orice. El ii spune Creatorului: ”Fa ce vrei. Nu-mi pasa daca nu primesc nimic. Nu-mi pasa daca nu am nimic. Numai, ajuta-ma sa nu mai fiu cine sunt! Ia-mi totul, dar scoate-ma din starea asta! Nu o mai pot suferi, pentru ca sunt opus daruirii”. Acesta este momentul de criza interioara care trebuie sa se dezvaluie in om.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →