Întrebare: O să lipsesc grupul de posibilitatea de a se uni în jurul problemei mele şi de a o rezolva, dacă am o anumită problemă şi îmi este ruşine să o aduc în grup?

Răspuns: Ruşinea este orgoliu, egoul şi poate chiar narcisism, dar nu putem face nimic referitor la acest subiect. Trece treptat. Animalele nu resimt ruşine. O vacă stând în picioare în iarbă, gata să mănânce, nu are ruşine de nimic. Deci, de ce o persoană ar trebui să se simtă ruşinată de a fi un măgar stând în câmp şi făcând ce cere corpul său?

Nu întâmplător este spus: “Mergi la meşterul care m-a făcut”. El mi-a dat dorinţa de primire şi trebuie să-mi fie ruşine că am ocazia de a o corecta şi nu o fac.

Îmi este ruşine de corecţiile neîmplinite, dar nu trebuie să am ruşine de formele naturale corupte şi corectate, deoarece cele două aparţin Creatorului, în timp ce fiinţa umană în mine este partea centrală, coaja de Noga, a treia parte a mijlocului Tifferet. Aceste este locul în care liberul meu arbitru se găseşte. Acolo am nevoie să resimt ruşinea şi să-mi fac griji dacă mă împlinesc în mod corect.

Deci, nu înţeleg oamenii care nu pot sau care nu vor să spună prietenilor din grup ce li se întâmplă, mai ales atunci când asta poate dăuna întregului grup. Ar trebui să fim foarte prudenţi deoarece, prin întârzierea avansării prietenilor, “salvând” în contul lor, mă întârzii pe mine prea mult.

Nu este cazul. Ce avem de ascuns? La urma urmei, totul vine de Sus şi noi nu suntem responsabili. Nu există nimeni în afară de El. Trebuie doar să ne unim mai departe şi să găsim posibilitatea de a corecta situaţia. Vor fi mai multe stări ca acestea şi ele vor înceta doar la finalul corecţiei.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 14.02.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →