Conventia in America abia s-a incheiat iar acum trebuie deja sa incepem sa ne pregatim pentru urmatoarea coventie care va fi gazduita in Moscova in vara. Nu avem timp sa fim deprimati si mai tarziu sa ne gandim cum sa revenim din cadere. Si nu avem nici un drept sa facem asta.

Sa presupunem ca m-a cuprins gripa, dar am un copilas acasa care deasemenea este bolnav. La ce ma voi gandi : propria mea boala sau a copilului? Evident, voi face tot ce imi sta in putiinta sa il fac sa se simta mai bine.

Iar noi suntem in aceasi situatie! Acum infruntam o problema si mai serioasa, deci chiar ne permitem sa fim deprimati? Nu este timp pentru aceasta. Doar doua luni mai sunt ramase pentru pregatire! La urma urmei timpul va deveni comprimat si mai mult iar noi trebuie sa ne pregatim pentru aceasta chiar acum.Punct!

Dar iata-te aici, spunandu-mi ca astazi experimentezi un fel de deprimare, ca si cum ai fi in ceata. Despre ce vorbesti? Noi nu avem nici macar o clipa sa ne calmam. Imediat dupa conventie, calatoream de la New York la Toronto, deja incepand sa ma gandesc la urmatoare.

Munca nostra este simpla: sa intarim conexiunea dintre noi, pana cand continutul ei interior, daruirea noastra reciproca de la unu catre celalalt devine identica cu daruirea catre Creator, complet echivalenta cu ea si egala cu ea in marime si calitate.

Din lectia din 4/411 “ Prefata la Pticha”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →