Noi credem ca ruperea a avut loc in trecut. Cu toate acestea, nu a existat nici de rupere. Trebuie sa dezvaluim faptul ca noi suntem in starea de rupere.

Dorinta noastra face ca acum sa ne para totul asa. Viata noastra nu ni se pare a fi rupta; pare a fi perfecta. Dorim sa avansam, urmand aceeasi cale a vietii noastre. Noi credem ca putem continua la fel ca intotdeauna, ca vom avea succes si vom face noi dezvaluiri.

Cu toate acestea, intr-adevar, daca avansam, trebuie sa facem efortul de a descoperi ca noi nu ne aflam intr-o  stare perfecta, ci mai degraba intr-una sparta. Noi chiar nu vedem starea noastra prezenta in mod corect, la fel cum Faraonul, in Egipt se vedea pe sine ca fiind maestrul suprem si proclama: “Cine este Creatorul pentru mine, ca sa ascult de glasul Lui!?”. Dar aceasta falsa mandrie dureaza numai pana ce el descopera ca este rupt in bucati.

El vede ca natiunea lui Israel,  internalitatea lui Israel, il duce undeva. El vede ca nu mai are nicio putere asupra lui si simte cum cele zece lovituri se abat asupra-i.

Acelasi lucru este valabil si pentru noi, pana cand vom dezvalui ego-ul nostru rupt. Noi nu primim senzatia starii de ruptura initiala. De aceea, traim in prezent in ea, dar nu pare rupta pentru noi.

Pe masura ce descoperim ca este rupta, vom primi si mai mult egoism. Astfel ne este revelata, pentru ca noi sa descoperim spiritualitatea, in forma sa adevarata, mai degraba, decat in starea de rupere.

Sarcina noastra este de a revela aceasta spargere. Trebuie sa ne asiguram ca aceasta ruptura este in relatie cu perfeciunea noastra.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →