Baal HaSulam – Scrisoarea nr.38: Dar cel mai important lucru este efortul, dorinţa de a trudi în munca pentru El. Aceasta deoarece munca obişnuită nu contează deloc, ci doar bucăţelele care sunt departe de a fi obişnuite, acelea care sunt numite „efort”. Este la fel ca atunci când o persoană mai are nevoie de o fărâmă de pâine pentru a se sătura – iar masa lui de până atunci nu este considerată a fi fost săţioasă, cu excepţia acelei ultime fărâmiţe de pâine. Acea bucăţică, în toată micimea ei, face ca masa să fie săţioasă. În mod similar, din fiecare muncă, Creatorul reţine doar surplusurile diferite de ceea ce este obişnuit şi ele vor deveni Kelim (vase) ale recepţiei Luminii Superioare. Ar trebui să înţelegeţi foarte bine acest lucru!

Nu observăm că fiecare acţiune a noastră se împarte în HaVaYaH, în patru faze: întregul proces, fiecare fragment al său, fiecare smişcare singulară, chiar şi cea mai mică.

În cele din urmă, fiecare persoană reuşeşte să realizeze că este incapabilă să facă ceva de una singură şi că doar Lumina Superioară poate acţiona, că doar Creatorul este capabil să facă o acţiune. Creatorul se revelează pe Sine şi începe să acţioneze doar în măsura în care acea persoană crează spaţiu pentru El, pentru stadiul numit „Nimeni înafară de El”. Dacă o persoană nu ajunge la acest rezultat, înseamnă că nu şi-a finalizat acţiunea.

Munca noastră este de a îndepărta ascunderea şi de a face loc pentru Rege, astfel ca El să guverneze peste tot. Aceasta se întâmplă doar la sfârşitul fiecărui efort, iar prin aceasta, o persoană vede că este singurul lucru pe care trebuie să-l înveţe.

Prin urmare, o persoană nu ajunge la sfârşitul străduinţei sale şi nici nu îşi atinge scopul, din moment ce a eşuat în a face loc Creatorului şi în a-L implora pe El să se reveleze pe Sine, în punctul de efort maxim, pe care persoana încearcă să-l depună de una singură.

Este important să dezvoltăm sensibilitatea şi un „contact”, pentru a putea spune dacă am reuşit să completăm acţiunile noastre de fiecare dată, cu alte cuvinte, dacă L-am determinat pe Creator să ni se reveleze pe Sine chiar şi mai mult şi dacă am reuşit să facem spaţiu mai mare pentru El – pentru proprietatea de dăruire pe care o preiau anumite calităţi ale noastre.
Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala – 01.08.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →