Rabash „Omul ar trebui să vândă mereu grinzi din casa lui”: Fiecare dintre ei are o scânteie de iubire pentru ceilalţi, dar scânteia nu poate aprinde lumina dragostei pentru a străluci în fiecare, astfel ei au fost de acord că prin unire, scânteile vor deveni o flacără mare.

Prin urmare acum, când îi observă, ar trebui să învingă şi să spună: „Aşa cum toţi au fost un singur gând, că trebuie să meargă pe drumul iubirii pentru alţii când societatea a fost înfiinţată, aşa este şi acum”. Şi când fiecare judecă prietenul favorabil, toate scânteile se aprind mai mult şi, din nou există o mare flacără. Scopul creaţiei este de a atinge forţa conexiunii, forţa dragostei în care fiecare resimte deficienţele celuilalt şi le umple. Dar este imposibil să o faci singur, deoarece o persoană nu are putere pentru asta. Există numai o mică scânteie în ea, care o împinge spre scop şi nu înţelege spre ce este atrasă şi de ce.

De aceea, trebuie să ne conectăm, astfel că toată lumea va primi puterea conexiunii spirituale: puterea voinţei colective, puterea conectării inimilor, puterea iubirii. De aceea venim în această lume în care ne conectăm fizic prin corpurile noastre, prin diferite acţiuni exterioare. Aceste acţiuni fizice atrag Lumina care Reformează asupra noastră şi ele conectează micile noastre scântei într-o flacără mare generală.

Fiecare primeşte această forţă generală şi astfel o putem simţi şi utiliza. Această lumină ne obligă să reunim toate scânteile noastre spirituale şi să fim înclinaţi spre dăruire mutuală. Apoi, prin forţa generală de dăruire care este acum în fiecare dintre noi, putem deja să lucrăm şi să realizăm acţiuni spirituale de dăruire şi să urcăm.

Se pare că, utilizând corpul nostru fizic şi munca corporală care este rezultatul intenţiilor egoiste, atragem Lumina Înconjurătoare care uneşte scânteile într-una singură, într-o flacără, care devine forţa generală a dăruirii, dragostea şi conexiunea. Apoi, fiecare primeşte această forţă. Nu trebuie divizată ca prada, ci mai degrabă, utilizată în acelaşi timp, fiind în mijloc, în sânul său ca un tot, ca un grup de zece de exemplu. Apoi, toată lumea poate utiliza această forţă şi apoi, să înceapă să efectueze acţiuni spirituale şi nu corporale.

Prima etapă se numeşte faza de pregătire şi a doua etapă este deja, stadiul de corectare: „A primi pentru a dărui” la început, şi apoi „a dărui pentru a dărui”.

O persoană care nu lucrează în scopul de a se uni cu prietenii într-un grup de zece, nu utilizează cu adevărat, singurele mijloace de a atinge spiritualitatea, ceea ce înseamnă că ea nu este în stadiul de pregătire. Faza de pregătire este atunci când utilizăm toate mijloacele care ne-au fost date în această lume, pe plan corporal, în scopul de a obţine forţa de dăruire, forţa conexiunii.

Faza de pregătire nu va fi terminată până când grupul de zece nu se va umple şi nu va deveni ca un singur om prin Lumina care Reformează. În momentul în care ne conectăm şi dobândim forţa generală a conexiunii care este suficientă pentru a satisface acţiuni de dăruire, înseamnă că vom merge dincolo de Machsom (barieră), frontiera lumii spirituale.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →