Cabaliştii au fost întotdeauna împotriva memorarii, impotriva învăţarii pe de rost şi împotriva scrierii în timpul studiului şi la fel  au fost primii oameni de stiinta si învăţaţi. După memorare, esti limitat de aceasta. Pui pe hârtie sau intr-un computer ceea ce ar fi trebuit pus în tine însuti şi utilizat în scopul de a te schimba pe plan intern.

Dacă doresti să percepi mesajul cabalistic, filozofic sau chiar ştiinţific, trebuie să te schimbi. Trebuie să te schimbi, astfel incat acea idee va trăi în tine, nu în minte, ci în emoţiile tale.

Mintea ar trebui doar să ajute emoţiile. Este nevoie să clarificam toate datele, atât cele interne, cat şi cele externe şi să le prelucram şi sa evocam dorinţa de a ne schimba, astfel incat datele vor deveni Reshimot noastre (gene informaţionale), în dorinţa şi nu într-o caseta de memorie.

Prin urmare, trebuie să facem un efort pentru ca materialul de studiu sa intre in natura noastra si nu doar în minte. Este posibil sa citim prea mult, sa auzim prea mult şi sa descărcam prea multe materiale de pe Internet, cu toate enciclopediile care sunt acolo.

Rabash, profesorul meu, a fost împotriva scrisului în timpul lecţiei, chiar dacă asta ne-a ajutat sa ne amintim textul pe care l-am citit; atunci de asemenea a trebuit să facem un efort, astfel încât acesta sa pătrunda mai adânc, iar prin intermediul reţelei de celule din memorie, s-a picure şi sa pătrunda inima. Acesta trece prin filtrele mele interne, dar, într-un fel sau altul, în cele din urmă ar trebui să ma facă sa mă schimb. Informaţiile pe care le primesc şi clarificarile pe care le fac ar trebui să mă schimbe, nu intelectual, ci pe plan intern.

Dacă mintea ar putea fi golita şi as putea fi nou în fiecare zi, începand de la o pagină goală, fără nicio adăugare din ziua precedentă, aş putea studia acelaşi material pe care l-am studiat ieri ca si cum l-as vedea pentru prima dată. De ce? Pentru că m-am schimbat în dorinţele mele şi cu noile dorinţe văd ceva complet nou in „familiarul” text.

In ansamblu, este greu de spus dacă cineva ar trebui să scrie ceva în timpul lecţiei. Dar este important să se înţeleagă că scrisul poate încetini şi împiedica în mod serios şi poate influenţa mintea sa opreasca senzaţia.

Dacă scriu, mă face să mă relaxez ca si cum am pus ceva în seif. Este suficient să găsim pe Internet un fişier cu o carte bună şi sa-l punem intr-un raft virtual: „Gata, il am.” Toată lumea este familiarizata cu asta, şi aceasta este o abordare greşită.

Tora orală precede Tora scrisa. Pentru o lungă perioadă de timp în istoria Cabalei, a fost interzis să se scrie multe lucruri, şi nu din cauza lipsei de hartie si a materialului scris. Oamenii au fost pur şi simplu încorporati în ea pe plan intern. Nu este întâmplător faptul că se spune: „Sa le scrii in inima ta.” Toata Tora ar trebui să fie scrisa in dorinta, ceea ce înseamnă că acestea sunt toate corecţiile dorintei. Dar dacă le pun pe hârtie, la ce sunt bune?

Prin urmare, scrierea Cartii Zohar a fost o excepţie şi astfel au ascuns-o de lume. Motivul a fost începutul exilului. Daca nu ar fi fost pentru exil, nu ar fi fost nici macar un singur rand scris în limba Cabalei.

Nu este întâmplător faptul că dezvoltarea instrumentelor de scris a fost graduală. A avut loc în funcţie de creşterea egoismului. La inceput manuscrisele şi cărţile au fost păstrate doar de câtiva, apoi, în mănăstiri, în biblioteci regale şi în universităţi, iar atunci la fel, au fost doar pentru elita. Doar mai târziu, în Epoca Luminilor (Iluminismul) a fost inventata si dezvoltata imprimarea. În consecinţă, mijloacele pentru a stoca informatiile ca un substitut pentru schimbările interne s-au dezvoltat, de asemenea.

În cele din urmă am ajuns la distrugerea spirituală totală: Astazi, miriade de informaţii sunt disponibile, la îndemână, în timp ce nu este nimic în interiorul sufletului unei persoane. Oamenii nu înţeleg de ce au nevoie sa se schimbe pe plan intern, daca este posibil sa acţioneze pe plan extern.

În acest sens, înţelepciunea Cabalei este foarte diferită de gândirea convenţională. Aceasta nu necesită stocarea de cunoştinţe. Care este importanta în a avea toate cărţile cabalistice pe raftul tău? Până cu aproximativ 200-300 ani în urmă, savanţii au avut doar trei pana la cinci cărţi. Nu a fost un tratat de Gemara suficient pentru un Cabalist? Cantitatea conduce la calitate? După ce ar citi mai multe pagini, el le-ar îngropa în profunzimea inimii, adâncimea intelepciunii spirituale, asta-i tot.

Trebuie să ne amintim: Creatorul cere schimbări în inima şi nu se raporteaza la materialul studiat. Nu contează cât de plin eşti cu informaţii, cantitatea nu va duce la nimic. Este vorba despre calitate.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 16/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →