Rabash „conform cu ceea ce se spune despre „iubeşte-ţi aproapele”, este iubirea pentru prieteni. Dacă fiecare este anulat în faţa prietenului său şi se amestecă în el, ei devin o singură masă unde toate micile părţi care doresc dragostea faţă de ceilalţi se unesc într-o forţă colectivă, forţă ce se compune dintr-un mare număr de părţi. Şi când omul are o mare forţă, poate pune în practică dragostea faţă de ceilalţi.

Şi atunci, el poate realiza dragostea faţă de Creator. Dar condiţia pentru aceasta este ca fiecare să se anuleze înaintea celuilalt. Totuşi, când omul este separat de prietenul său, el nu poate primi partea pe care o poate primi de la prietenul său.

Astfel, toată lumea ar trebui să spună că nu este nimic, comparativ cu prietenul său. Precum scrierea numerelor: dacă scrieţi întâi „1”, apoi „0”, este de zece ori mai mult. Când scrieţi „00”, este de o sută de ori mai mult. Cu alte cuvinte, dacă prietenul său este numărul 1, şi zero îl urmează, înseamnă că el primeşte de la prietenul său de zece (10) ori mai mult. Şi dacă el spune că este de două ori zero, în raport cu prietenul său, el primeşte de la prieten, o sută de (100) de ori mai mult.

Cu toate acestea, dacă dimpotrivă, el spune că prietenul său este 0 şi el este 1, atunci el este de zece ori mai mic decât prietenul său 0,1. Şi dacă el poate spune că este 1 şi că are doi prieteni care sunt 0 în raport cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, ceea ce înseamnă 0,01. Astfel, gradul său scade în funcţie de numărul de zero-uri de la prietenii lui.

Dacă vreau să primesc ceva de la cineva din lumea noastră, trebuie să plătesc înapoi, sau să iau cu forţa, aşa cum cel mare ia de la cel mic. În acest caz, cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt şi pot primi mai mult de la el. Acesta este modul în lumea corporală, atunci când vorbim despre primire în dorinţa de a primi.

Dar, dacă este vorba despre recepţia puterilor spirituale, aceasta funcţionează conform unei legi contrare. Cu cât prietenul este mai important, şi cu cât îl văd mai mare, cu atât pot primi de la el.

Nu pot primi nimic de la cineva care este egal cu mine, din moment ce el este la acelaşi nivel cu mine. Dar, dacă este şi un pic mai mare decât mine, pot deja să primesc ceva de la el, şi, cu cât îl ridic mai mult, cu atât mai mult voi putea primi.

Asta nu are nimic de-a face cu prietenul în sine, ci doar cu modul în care îl tratez cu privire la mine (în raport cu mine). Ca elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma, care nu au avut nicio idee despre modul în care profesorul a lucrat cu privire la ei. El se vedea mai mic relativ la elevii săi şi astfel el a primit puteri spirituale prin ei.

Totul depinde de importanţa prietenului vostru în ochii voştri. Cu cât este mai mare, cu atât pot primi forţa dăruirii de la el. Dar, dacă este vorba de primirea puterilor egoiste, atunci este vorba despre un alt principiu, conform căruia cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt, pentru a umple ego-ul meu.

Deci, puterea spirituală pe care o primiţi de la mediu nu depinde decât de voi, dacă este 1000 sau 0,001. Trebuie să fim într-un grup de zece care munceşte în conexiune şi în care fiecare este, într-un fel, legat la dorinţa de dăruire, precum elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma. Dar acest lucru este suficient, deoarece tot restul depinde numai de voi şi de măsura în care te supui!

Nu veţi avea niciodată puterea de a avansa, dacă nu veţi primi puterea mediului. Deci, regula de a te supune înaintea prietenilor, chiar şi prin acţiuni fizice, este mijlocul cel mai eficient de a avansa. Nu trebuie să credem că vorbesc cabaliştii despre asta doar pentru a stabili relaţii corecte, în acelaşi mod în care noi învăţăm copiii în lumea noastră să se comporte moral, deoarece această abordare este opusă înţelepciunii Cabala.

Noi facem acest lucru pentru unicul scop de a primi forţa dăruirii, a Creatorului, prin alţii. Deoarece mă supun, Lumina poate circula în mine, prin prieteni. Dacă îi tratez pe alţii ca şi cum ar fi, cu adevărat, mai mari decât mine, voi putea primi puterea dăruirii prin intermediul lor. Este suficient să-i tratez cu intenţia de „a dărui” şi, în relaţiile dintre noi, voi începe să simt Creatorul şi voi fi în măsură să Îi aduc mulţumire.

Graţie dăruirii asupra prietenilor, voi fi capabil să simt cum pot atinge dăruirea către Creator. Va fi revelat în mine, prin imaginea grupului pe care-l voi vedea în Lumina dăruirii mele. Astfel, regula „Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi” este obiectivul principal al muncii noastre, ceea ce este un sentiment constant de umilinţă faţă de prieteni, şi prin urmare, noi construim puterile dăruirii.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →