Este clar că o persoană nu poate face nimic pentru Creator. Ea acţionează de teama pedepsei sau cu speranţa unei recompense, dar mereu pentru propriul interes. Din momentul în care lucrurile îi merg bine, uită imediat de Creator. Vedem că o persoană se întoarce de obicei spre Creator, atunci când se simte rău şi când nu poate gestiona ceva. În momentul în care vede că se poate descurca fără Creator, ea Îl părăseşte imediat. Totuşi, noi efectuăm acţiuni prin care dorim să ne apropiem de Creator şi dorim, de asemenea, să corectăm intenţia noastră, sau cel puţin să facem un efort în acest sens.

Există oameni care consideră că au deja intenţia în scopul de a dărui şi se conectează cu Creatorul prin meditaţie. De fapt, este imposibil să funcţioneze intenţia în scopul de a dărui sau măcar să atingi intenţia de a dărui, dacă nu efectuezi nici o acţiune. O intenţie fără o acţiune este numită “demon” un spirit care nu este real.

Totuşi, dacă operăm cu dorinţa de a schimba intenţia noastră şi de a stabili prima parte corectată a sufletului nostru, se va întâmpla. De aceea suntem azi aici, în lumea acţiunilor. Trebuie numai să efectuăm acţiunea corectă, corectitudinea este evidentă şi intenţiile sunt corectate în măsura în care toată lumea vrea să le corecteze. Lucrul principal este să nu stăm cu mâinile în sân.

 Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →