Rabash, „Dargot HaSulam,” Articolul 932, „Prima inovaţie”: Toate inovaţiile încep numai după ce omul merită părăsirea achiziţiei pentru sine. Iar înainte de asta, este este scufundat în totalitate în dorinţa lui de plăcere, iar această dorinţă îl domină. De aceea, nu poate avea loc nicio inovaţie în el, totul vine numai din egoul lui. O inovaţie poate apărea numai prin puterea unei alte naturi, pe care omul nu o are încă. Din acest motiv, toate inovaţiile încep numai după ce omul îşi părăseşte egoul, dorinţa de a primi pentru sine, adică părăseşte Egiptul.

Şi aceasta este ideea că adoratorilor de idoli le este interzis să înveţe Tora.

Cineva care serveşte altor dumnezei este un om care încă nu are contact cu Creatorul, care nu a ieşit din Egipt. Acesta este numele unui nivel spiritual, aşadar, omul obişnuit din acestă lume nu se numeşte aşa. Adoratori de idoli sunt oameni ca noi, care sunt atraşi de Creator dar încă atribuie importanţă valorilor materiale, primirii pentru sine.

Din acest motiv sunt numiţi AKUMA (acronim pentru „Servitori ai stelelor şi constelaţiilor,” şi AKUM, „indirect”). Vezi că nu sunt direcţi „direct către Creator” (Yashar-El), ca Israel ci ei slăvesc stelele şi soarta, adică sunt sub dominaţia diferitelor forţe şi valori egoiste.

Adoratorilor de idoli le este interzis să studieze Tora. „Interzis” înseamnă imposibil. Vedeţi, Tora este Lumina, întregul sistem superior, toate lumile spirituale, relaţiile dintre om şi Creator. Este imposibil să îi înveţi asta pe adolatorii de idoli, care se află în primire egoistă şi nu au nicio conexiune cu sistemul dăruirii.

Şi, într-adevăr, atunci când omul este în Egipt, adică în primire egoistă, nu poate fi un Yehudi (de la cuvântul „Yichud” – unitate, adică să se unească cu întreaga creaşie şi cu Creatorul), pentru că este înrobit de Faraon, regele Egiptului. Persoana este înrobită de egoul ei, regele lumii materiale.

Iar atunci când este sclav al Faraonului, nu poate fi servitor al Creatorului. Este ori Faraon, oric Creator, pentru că totul depinde de intenţie, cu ce se identifică omul şi pe cine vrea să servească: beneficiul personal sau dăruirea.

„Şi aceasta este ideea, „Pentru că copiii lui Israel sunt ai mei”, sunt servitorii mei”, Creatorul spune „şi nu fiţi sclavi ai sclavilor”. Vedeţi, Faraonul este şi el un servitor al Creatorului, este un înger şi reprezintă un sistem care îndeplineşte gândul creaţiei din constrângere, fără nici un liber arbitru. Faraonul este un înger; este scris: „Am creat înclinaţia rea.” Întrega creaţie, întregul ego se află în mâinile Creatorului. Iar dacă omul serveşte în numele Faraonului, se numeşte un „sclav al sclavilor”, pentru că serveşte sclavului şi nu Stăpânului.

Atunci când omul se serveşte pe el însuşi, nu poate fi un servitor al Creatorului, pentru că este imposibil să serveşti la doi regi deodată. Şi numai după ce omul părăseşte Egiptul – după ce primeşte suficientă Lumină care Reformează, ridicându-se deasupra dorinţei sale de plăcere – care reprezintă primirea pentru sine, atunci poate deveni un servitor al Creatorului. Dar pentru a rămâne un servitor al Creatorului, el trebuie să aleagă tot timpul: în orice moment, în orice dorinţă. Iar apoi este pregătit să merite Tora. Ce urmează este prima inovaţie şi plecarea din Egipt.

Tora începe cu plecarea din Egipt şi mai departe; de aceea, după asta vine dăruirea Torei. Tora include toată Lumina Infinitului, toată Lumina superioară, care umple lumile superioare şi este destintată pentru corectarea graduală a voinţei de a primi a creaturii, până când aceasta obţine echivalenţa de formă cu Creatorul.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/31/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Torah | Add Comment →