Aşa cum este scris: „Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină.” Dorinţa de a primi este baza a tot, dar dorinţa însăşi nu face nimic dacă Lumina nu o operează.

Cei mai mari oameni drepţi, cei care au obţinut multe niveluri spirituale, cad dacă Lumina încetează să îi mai ilumineze, şi se întorc la starea animală. Ajung chiar mai prost decât restul, cu toate că aceasta este o stare bună, deoarece este o stare mare, dar cu un minus şi opusă Sfinţeniei.

Atâta timp cât Lumina luminează, există încredere şi, dacă Lumina încetează să mai strălucească, nu mai este încredere. Totul depinde numai de Lumina care luminează omul. Doar aşa are puterea să se ridice şi să spună ceva.

Când Lumina dispare, omul îşi pierde chiar memoria, aşa cum i s-a întâmplat lui Baal Shem Tov care nu a putut să îşi amintească nici literele alfabetului. Omul nu poate înţelege în ce lume este şi dacă există o lume superioară sau un Creator.

Asta înseamnă căt totul depinde de intensitatea Luminii care vine la noi şi ne iluminează materia, dorinţa noastră. De aceea, este scris: „Nu este nimeni mai deştept decât cel care este experimentat”, şi „am muncit şi am găsit”.

Totuşi, toată această muncă, efortul şi depăşirea, toate sunt aţintinte numai la o singură acţiune: de a grăbi influenţa Luminii asupra noastră. De fapt, totul depinde de asta, în timp ce încercăm să ne pregătim pentru ca Lumina să nu dispară. Chiar dacă dispare, toate stările dificile vor fi totuşi în favoarea noastră, dar trebuie să facem tot ce ne stă în putere să fim aproape de ea, să aderăm la ea şi să ne asemănăm cu ea.

Calea ne-a fost deja pavată în avans şi este în puterea noastră să ne accelerăm dezvoltarea şi avanseara de-a lungul drumului. Accelerarea depinde de cât de mult vrem să ne împlinim noua formă, următorul nivel, astfel încât el va fi împlinit în noi. Aici trebuie de fapt îndreptat tot efortul nostru.

Încrederea este o iluminare de Sus şi, dacă se opreşte, nu mai avem încredre, nu mai avem sentimente şi nici înţelegere. Aşa cum este scris în Cartea Psalmilor de către Regele David: „Dar atunci când îţi întorci faţa, eu sunt lovit de teroare.” Trebuie să obţinem o asemenea conexiune între noi, o conexiune care va obliga Lumina să fie constant printre noi.

Împreună, prin efortul nostru colectiv şi cu ajutorul Luminii, putem crea un asemenea atribut al dăruirii, al iubirii şi conexiunii, printre noi, prin care Lumina să nu înceteze să ne ilumineze. Asta se numeşte garanţie reciprocă.

Astfel, obţine starea în care superiorul ne iluminează în mod constant. Şi cu toate că fiecare dintre noi va coborî sau urca şi se va balansa în direcţii diferite datorită diversităţii acţiunilor reciproce care au loc în fiecare şi toţi împreună, noi obţinem stabilitatea. Nu numai că nu cădem ci, din contra, noi numai ne ridicăm în sus.

Căderile noastre devin şi ele urcări, deoarece suntem conectaţi cu toţi într-un singur fond. Astfel, obţinem încrederea şi nu este nicio altă cale de a obţine asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala’ 7/25/12, Shamati nr.72

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →