O rezervă comună de energie spirituală

Nu contează cât de dificilă pare realizarea spirituală, în realitate nu este nimic mai simplu. Imaginaţi-vă un sistem care este complet unificat, întregit, conectat cu toate părţile sale, cu toate detaliile minore. Totul este operat în armonie absolută şi aspiră către un singur scop – totul este aţintit către conexiune, făcând o analiză comună, în alte cuvinte Creatorul, care există între noi.

Îl revelăm ca o consecinţă a aarmoniei care răsare între noi, prin eforturile noastre constante de a ne conecta între noi în mod armonios. Ca rezultat al descoperirii armoniei înăuntrul dorinţelor noastre, revelăm Lumina care le umple.

Creatorul este în noi! Suntem în Lumea Infinitului, deci haideţi să revelăm măcar cel mai uşor şi mic grad al acestei stări perfecte. A-l revela înseamnă să ne facem să îi corespundem, să devenim egali în calităţi, să obţinem echilibrul cu Lumina care îl umple, măcar la primul nivel  – Nefesh de Nefesh de Nefesh al lumii Assiya.

Pentru asta este necesar să obţinem egalitatea între toate părţile vasului comun. Dar cum poate fi obţinută, când egalitatea nu poate fi măsurată? Singurul lucru care poate fi măsurat este diferenţa dintre unul şi altul, Delta. Dar atunci când lucrurile sunt egale, nu le putem compara pentru că pierdem scala cu care să le măsurăm. Cum pot fi comparate două culori de negru absolut, sau cum putem compara albul cu albul? Ne trebuie o anumită diferenţă pentru asta.

Totuşi, trebuie să ne verificăm egalitatea, pentru că dacă nu sunt complet egal cu altul, nu îl pot considera prieten – nu sunt conectat cu el printr-o conexiune deschisă reciprocă. Şi de aceea avem nevoie de două calităţi: primire şi dăruire. Trebuie să dărui grupului ca cineva mare în relaţia cu aceia care sunt mici, dându-le lor măreţia scopului, recunoaşterea importanţei Creatorului şi a prietenilor. Iar pe de altă parte, trebuie ca în aceaşi măsură să mă micşorez eu însumi în relaţie cu ei, pentru a primi influenţă şi sprijin, atunci când îi percep ca cei mai mari din generaţie.

În alte cuvinte, obţin dăruire maximă şi micşorare maximă a sinelui. Iar aceste două maximuri mă conduc la egalitate. Nu pot construi egalitatea de unul singur, considerându-mă pe mine egal – această egalitate nu merită nimic. Egalitatea este revelată numai ca o consecinţă a două stări extreme: cea mai înaltă şi cea mai joasă.

Iar atunci când toată lumea din grup lucrează în acest fel: în maximum şi în minimum, dând totul grupului şi primind tărie, trezire şi inspiraţia de la ei, atunci este ca şi cum devenim conectaţi printr-o singură conductă deschisă. Înainte, obişnuiam să ne conectăm unul cu altul prin aceste conducte, prin care curgea eneriga, dar acum, ele se contopesc într-un singru lac imens, este descoperit un rezervor comun.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala  5/15/12, scrierile lui Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: