Deoarece toate schimbarile sunt facute doar de Lumina, de fiecare data cand actionam, actiunile noastre trebuie sa ne arate cat de nepotriviti suntem in comparatie cu ea. Cu alte cuvinte, trebuie sa actionez la fel cum face El ca sa pot vedea cat de diferit sunt de El in gradul actual.

Este similar unui copil, care incearca sa copieze comportamentul unui adult. Dupa ce a facut asta, intelege cat de corecte sau incorecte sunt actiunile sale de fapt. La fel ca atunci cand face exercitii, asambland mici jucarii dintr-un set de constructii, sau facandu-si tema pentru acasa.

Toate acestea le facem pentru a ne testa singuri si a ne putea compara rezultatele cu cele corecte. Avansarea noastra se bazeaza pe diferentele dezvaluite dintre „dorinte si realizari”, intre ceea ce sunt capabil sa fiu si ce se presupune ca sunt acum.

Asta inseamna ca, in mod constant trebuie sa facem acte de daruire si sa le folosim ca sa examinam si sa evaluam ce nu am obtinut inca. Nu ar trebui sa disper de fiecare data cand cad, ci sa iubesc starea de iluminare. Pentru ca astfel invatam sa mergem mai departe.

Nu inseamna de fapt ca am facut ceva rau si acum ar trebui sa ma simt vinovat. Dimpotriva, am reusit, si astfel mi se arata in ce fel mai pot avansa. Lumina imi  arata in continuare schimbarile pe care trebuie sa le fac pentru urmatorul pas. Daca nu pot face asta, Lumina nu mi s-ar arata si as pasi intr-un fel de ceata, o stare de inconstienta. As fi indiferent si m-as simti bine. Lumina nu mi-ar ilumina greselile si nu mi-ar arata ce am de facut.

Nu as avea pe nimeni cu care sa vorbesc daca nu m-am pregatit sa lucrez in grup, sa studiez serios si facand alte lucruri. De aceea, Lumina nu mi-ar permite sa fac urmatoarele actiuni care inca nu au un anumit fundament. In acest caz, ar parea ca sunt in regula si nimic nu mai trebuie facut. As intra intr-un fel de iluzie care ar putea dura mult timp, chiar ani.

De fapt totul depinde de pregatire, in timp ce pregatirea depinde de mediu. Astfel, se presupune ca facem cateva acte materiale, cum ar fi sa pregatim studiul, grupul, conectarea cu prietenii, si toate alegerile pe care tanjim sa le facem impreuna.

Daca sunt nerabdator sa ma unesc cu ceilalti si sa dezvalui proprietatea de a darui acolo, ar trebui sa imi formez atitudinea fata de conceptul intern de „grup” sau „loc” al spatiului spiritual, dorinta integrala unde proprietatea de daruire reciproca intre noi este revelata.

Este Lumina care reveleaza daruirea, iar cand aceasta revelatie atinge o anumita masura la un nivel minim, ne va implini. Vom experimenta daruirea insasi si foarte original, insemnand prezenta fortei superioare care sustine aceasta proprietate. Vom revela nu doar Lumina, ci chiar insasi sursa ei.

Rabash concluzioneaza in scrisoarea sa: „Fie ca Creatorul sa ne ajute sa acceptam guvernarea superioara peste timp si spatiu si sa-I fim alaturi tot timpul.”
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →