Tot ceea ce isi are origininile in Infinit, in starea initiala, in masura sa ne ajute sa atingem corectarea finala, trebuie sa indeplineasca toate conditiile respective prevazute acolo. In starea de Infinate, dorinta de a primi este neretractabila; nu renunt la o frantura din unirea, unitatea sau asemanarea cu Creatorul.

In Infinitate, nu exista sfarsit sau granite, nici un singur detaliu care ar putea scapa calculelor Lui. De aceea este numit Infinit. Nu este legat de un loc (dorinta), cantitatea sau calitatea implinirii, dar este decizia sincera a fiintei create sa adere la Creator. De aceea, gradele spirituale ale ascensiunii din lumea noastra catre Infinit sunt gradele ‘’compromisului’’: in ce masura fiinta creata refuza inca sa faca un calcul precis de echivalenta.

In acest stadiu initial al muncii sale, omul priveste totul prin prisma beneficiului sau personal. Asta ii este natura, a fost creat in acest fel. Aceasta perioada este foarte lunga iar la un moment dat duce la disperare. De asemenea, de-a lungul intregii sale istorii, demersurile umanitatii se rasucesc si se intorc intr-o viata grea in timp ce este vanata placerea, pana cand linia de dezamagire ajunge la o faza critica. Pentru ca am invatat dintr-o experienta dureroasa, insemnand ca i-am gustat amaraciunea, abandonam cursa pentru ca nu mai credem nici ca ne va mai aduce satisfactii, nici nu le  mai simtim.

Astfel incat, incepem treptat sa desconsideram implinirile egoiste din cauza efectului amar pe care il aduc. In dispare, facem un nou calcul: in altruism, o sa experimentam implinirea. In acest fel, influentati de Lumina, lantul lui Reshimot (genele sirituale, reminiscentele), care au aparut chiar inca de inceputurile coborari nostre din Infinit, sunt realizate.

Doua linii ies in evidenta: linia directa de Sus in jos si linia inversa, de jos in sus. Acum, in loc sa se autofelicite, persoana face socoteli bazate pe implicarea sa in daruire. Ca rezultat, si recompensa sa se schimba. Se simte nu in dorintele de a primi, ci in cele de a darui.

Dar care este diferenta ? De fapt, suntem fiinte create si trebuie sa simtim implinirea. In orice caz, pentru a o simti in felul in care Creatorul o simte, trebuie sa Ii fim echivalenti. De aceea, de acum inainte, lucram la capacitatea noastra de a primi placere din insasi actiunile nostre, si nu din rezultatul final al darurii.

Din partea 1a  Lectia zilnia de Cabala 10/4/10, “Ce fel de ajutor ar trebui sa cerem Creatorului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →