Perioadă de tranziţie

Baal HaSulam: „Pacea”: Ea (Providenţa) are grijă de toate nevoile lui ca o bona antrenată, care nu îl uită niciun moment, până cînd nu dobândeşte puterea de a ieşi în lume. Apoi, de asemenea, Providenţa nu îl abandonează. Ca o mamă iubitoare, ea îi aduce lui atâta iubire, oameni loiali în care să poată creade, numiţi „Mama” şi „Tata”.

Dar aceia care examinează realitatea din perspectiva dispoziţiei şi persistenţei existenţei, poate vedea clar marea dezordine şi confuzie, ca şi cum nu ar fi niciun conducător şi nicio ghidare. Fiecare face ce este corect în ochii lui, construindu-se pe sine peste ruinele celorlalţi.”

Desigur, noi nu vedem asta în nivelul mineral al naturii şi cu greu o putem vedea în nivelul vegetal. În nivelul animal al naturii putem vedea mult mai clar grija părinţilor pentru cei tineri. Păsările, peştii şi alte animale protejează instinctiv tânăra generaţie şi cu cât mai mult  sunt mai dezvoltate speciile, cu atât mai complexă este grija pentru cei tineri. Când cei tineri cresc, ei le dau drumul să plece şi să aibă grijă ei înşişi de ei.

În oameni eceasta este exprimată cel mai puternic. Nu este de ajuns că părinţii au grijă de cei mici câteva saptămâni sau luni, pentru a deveni independenţi, copiii au nevoie de 20 de ani de pregătire, cu un mediu special şi educaţie care includ grădiniţa, acoala, universitatea, învăţarea unei meserii şi alte mijloace artificiale care nu sunt livrate de natură. Numai după asta ei sunt gata să intre în societatea umană, care îi va pretinde să trăiască după normele acceptate.

Acesta este un mare paradox. Până la vârsta de 20 de ani omul ia tot ce are nevoie nu numai de la părinţii lui, dar şi de la mediu. Întreaga lume participă la creşterea lui. Apoi lucrurile se schimbă şi lumea începe să ceară ca omul să înceapă să acţioneze şi să aibă grijă de societate. Acest decalaj este uriaş. Animalele nu simt o schimbare de atitudine. Ei pur si simplu continuă viaţa lor, dar la oameni atitudinea se schimbă. Fiecare din noi a trecut prin acest punct de schimbare când a devenit adult şi a descoperit că lumea are pretenţii şi chiar îl ameninţă.

Noi nu vrem asta. Am prefera să rămânem copii, şi azi mulţi au izbutit să facă asta cu ajutorul părinţilor lor. Este deci o întrebare: De ce oare a pregătit natura toate aceste faze de dezvoltare pentru noi? Ce a câştigat făcând asta? Ce vrea de la noi? Pentru ce n pregăteşte?

Poate fiindcă atunci când ajungem la 20 de ani nu înţelegem că de acum încolo trebuie să trăim altfel în mediul uman. Poate, dacă vom face totul corect, mediul nostru va părea ca o „mamă iubitoare”. Poate că întreaga problemă e în relaţiile reciproce dintre noi? Dacă aceasta problema, contrastul ascuţit al perioadei de tranziţie, ostilitatea şi cererile vehemente, vor fi numai o invitaţie să corectăm relaţiile noastre cu aceia din jurul nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/4/11 „Pacea”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed