Înainte, am evoluat sub forma „fiarelor”, generaţie după generaţie, deoarece gradul Reshimot  „rula” de la o dorinţă la alta şi aceste dorinţe au primit senzaţiile corpului în care se găseau şi au creat o imagine a lumii.

Totuşi, acum am primit permisiunea de a ne ridica, graţie înţelepciunii Cabala, la nivelul lumii veşnice. Astfel, nu vom mai fi limitaţi la încarnarea fizică. Această secvenţă a vieţii şi a morţii fizice va dispărea deoarece noi vom vedea  doar un nivel particular al sistemului general.

Când l-am întrebat pe Rabash la începutul studiului meu ce sunt viaţa şi moartea în lumea noastră, el a răspuns: „Este ca atunci când ai scos o cămaşă noaptea şi ai pus una nouă dimineaţa”. La fel, îndepărtaţi această viaţă şi vă acoperiţi cu o nouă viaţă, de la un sistem de zece Sefirot la un alt sistem de zece Sefirot şi, atunci când vă găsiţi la un nivel mai ridicat, nu veţi simţi nimic special în legătură cu asta. La fel, un corp aflat la nivelul bestiei, nu simte durere când îşi taie părul sau unghiile, deoarece acestea sunt la nivelul vegetal. Un nivel inferior nu simte o lipsă. Dimpotrivă, reînnoirea sa se simte ca un plus interesant.

Deci, rezultă că, pentru oamenii zilelor noastre există şansa de a se ridica spre lumea eternă înainte de sfârşitul lor în această viaţă şi atunci, vor vedea realitatea prezentă ca un „apendice” al lumii veşnice. Totuşi, este foarte dificil să explici asta. Permisiunea a fost dată şi noi trebuie să acţionăm, dar este necesară o muncă dificilă, înainte ca noi să putem pune în aplicare această sarcină între niveluri.

Este ceea ce numim a fi un profesor şi a începe ridicarea umanităţii în sus. Trebuie să considerăm aceasta ca fiind sarcina noastră, obligaţia noastră. Esenţa permisiunii nu este doar că suntem autorizaţi să realizăm acest lucru, dar este rolul nostru şi responsabilitatea noastră să o facem.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment →