Întrebare: Cum mă pot verifica pe mine însumi pentru a fi sigur că mă mişc în concordanţă cu instrucţiunile surselor originale şi nu mă supun propriului egoism?

Răspuns: În acest scop există o lună a lui Elul, ultima lună a anului. Lumea a fost creată cu cinci zile înaintea creării omului, iar ziua în care omul a fost creat este numită prima zi a anului nou. Celelalte cinci zile anterioare reprezintă cele cinci nivele dinaintea nivelului uman, cele cinci faze. Tu trebuie să-ţi verifici lumea ta, înţelegând mediul tău.

Până la urmă tu trăieşti şi te percepi pe tine raportat la mediul tău, te verifici pe tine în relaţie cu ei. Trăiţi împreună, tu şi mediul tău. Deci, înainte să „te naşti” ca om, verifică mediul care te înconjuară. În funcţie de el, vei putea să vezi ce fel de om vei fi.

Nu este uşor. Un om este pus aici faţă în faţă cu un calcul foarte dificil. Opinia societăţii exterioare exercită o mare influenţă asupra noastră forţându-ne să ne întrebăm continuu: „Unde sunt eu şi unde sunt ceilalţi? Ei sunt milioane, miliarde în timp ce eu sunt unul singur”. Nu este uşor să rămâi pe cale, dacă aceasta este una a ta personală şi nu una comună acceptată în rândul maselor.

Tu trebuie să nu ai niciun fel de confuzii aici. Raportat la ce criteriu ai ales această cale? Nu este evaluată în funcţie de standardele oamenilor obişnuiţi. Iar tu nu trebuie să crezi pe nimeni. Totul poate fi verificat şi analizat. Deci, fă-ţi această analiză şi construieşte-ţi propria ta relaţionare faţă de mediu, profesor, cărţi şi Creator. Aceasta este ceea ce se numeşte „pocăinţă” în luna lui Elul.

Acestea sunt clarificări foarte delicate, şi devin şi mai delicate cu timpul. Este ca şi cum te-ar agăţa în gol, fără să ai pământul solid sub picioare, ci doar credinţa deasupra raţiunii. Este aşa fiindcă verificându-ţi totul în egoul tău, trebuie să te separi complet de el şi să-ţi construieşti relaţiile spirituale peste el.

Fără egoism, fără să verifici în interiorul lui, nu poţi să te verifici pe tine. De aceea tu trebuie să fii recunoscător pentru toate gândurile tale egoiste şi dorinţele tale cum ar fi: gelozia, ura, pofta, ambiţia, şi aroganţa faţă de lume, prieteni, critica prietenilor, a profesorului şi a Creatorului. Totul poate fi verificat şi, bazat pe acest fundament, poţi construi noul tău nivel, numit un nou început.

După ce îţi verifici întreaga ta lume şi starea curentă, vei începe să vezi, peste toate acestea, imaginea ţelului spre care tinzi. După ce ai acceptat toate posibilele greşeli ale egoismului tău (cuvintele de căinţă din rugăciunea de Anul Nou – Roş haŞana), ai verificat şi ai înţeles adevărata ta esenţă, atunci îţi poţi inchipui ce înseamnă opus. Altfel, nu se poate!

De aceea a creat Creatorul înclinaţia rea şi ca adaos, Tora, mijloc pentru corectarea acesteia, fiindcă Lumina care Reformează este conţinută în ea. Deci, dacă nu ai înclinaţie rea, dacă nu ai descoperit şi ai văzut egoismul tău, nu ai nevoie de nicio corectare. Dacă nu intenţionezi să fii corectat, Tora nu este pentru tine.

Întâi, trebuie să simţi că nu este nimic mai rău decât tine, că ai vrea să-i înghiţi pe toţi ceilalţi, să-i predomini, eşti gelos pe toţi şi îi urăşti pe toţi. Te vezi pe tine însuţi ca fiind omul cel mai rău din lume? Poţi să-ţi justifici relaţiile proaste cu cineva după ce le-ai verificat într-adevăr?

Dacă tu vezi că fiecare păcătos este revelat în tine cu adevărat, iar ţie nu-ţi mai rămâne nicio şansă, atunci ai ajuns la rugăciunea de pocăinţă de Roş haŞana. Te vei ridica la calitatea de dăruire, de iubire faţă de ceilalţi, adică la Creator, şi vrei să o laşi să acţioneze în interiorul tău.

„Am creat înclinaţia rea” înseamnă pocăinţa din luna lui Elul, cinci zile înaintea începutului noului an, perioada de timp luată pentru crearea omului. În timpul acestor zile lumea omului a fost creată, lumea lui oribilă. El este cel care o vede oribilă în loc să o vadă plină de Lumină şi bunătate unde conduce numai Creatorul, numai iubirea şi dăruirea.

Dar, mulţumită acestui lucru, omul ajunge la începutul noului an, la noul nivel. Are Tora, mijlocul de corectare, Lumina care Reformează. Acum el ştie cum să folosească forţa conţinută în natură, cum să o folosească de dragul corecţiei proprii, iar cu ajutorul aceste forţe superioare, să se întoarcă la bine. Pentru mine, forţa superioară este calitatea cea mai înaltă a dăruirii, în comparaţie cu forţele mele egoiste.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/26/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →