Prinţul şi cerşetorul

În lumea Infinitului, Lumina şi dorinţa se îmbina într-un întreg, fără nicio diferenţă între ele. Noi suntem incapabili sa înţelegem cum este posibil: Se amesteca atat de mult sau doar devin la fel? Cum pot aceste două calităţi diferite, receptia si daruirea, sa se îmbine într-una singura?

Se întâmplă pentru că una este mult mai puternică decât cealalta şi pune în umbră pe cealalta cu puterea sa atat de mult, incat cealalta devine absolut umbrita. Dar acest lucru nu este ceva ce noi numim a deveni un întreg. În momentul de faţă nu putem înţelege modul în care două opuse pot fuziona într-un întreg, dar rămân, totuşi, ca două contrarii.

Pentru mintea noastră raţională, una o anuleaza pe alta, pentru că această raţionalitate este foarte limitată şi nu este capabila de a combina două contrarii. Acest lucru dă naştere la întreaga complexitate a percepţiei, la capacitatea noastră de a înţelege lumea spirituală şi ascunderea ei fata de noi. Organele noastre actuale de percepţie nu capteaza realitatea spirituala, chiar dacă suntem în ea.

În scopul de a obţine independenţa şi libertatea de voinţă, trebuie să ieşim dintr-o stare spirituală şi să ne întoarcem înapoi la ea de la absenţa totală a acesteia. Precum Creatorul a creat creatura ca „existenţă din absenţa,” la fel ar trebui să venim la realitatea Lui „existenta” –din absenţă: sa atingem realitatea din absenţa acesteia.

Apoi, vom înţelege ce este creatura şi din asta, ce este Creatorul. Aşa cum se spune: „Cunoaste-L din acţiunile Sale.”

Prin urmare, lumea Infinitului este împărţită în două părţi: Lumina si vasul, care fuzionează şi rămân în unitate în ea. Coborarea lumilor din Lumea Infinitului în această lume înseamnă divergenţa şi separarea contrariilor care se îmbina într-un intreg acolo.

Cu cat mai jos coboara lumile, cu atat mai mult se separa contrariile, într-o forma ca de con, şi se apropie de lumea noastra,devenind doi poli complet separati. Şi acum suntem capabili sa le percepem – una separata de cealalta, înţelegand faptul că ele nu pot co-exista.

De aceea, adevărul şi credinţa, sau cunoaşterea şi credinţa, dorinta de a primi placere si dorinta de a darui, munca  pentru sine şi munca pentru celălalt, eu şi Creatorul, există separate în conştiinţa noastră. Se pare că adevărul Lumii Infinitului: „El şi Numele Lui sunt una” s-au separat în lumea noastră. Şi un vas comun, o dorinta, se împarte în mai multe părţi; oamenii devin opusi şi separati unul de altul.

Prin urmare, vedem că destinele noastre sunt complet diferite, iar noi nu înţelegem de ce unei persoane ii este dat un astfel de noroc, în timp ce alteia pedepse. Vedem că sunt momente bune si rele, urcari si coborari si inegalitatea dintre oameni. La urma urmelor, o persoană câştigă foarte mult şi uşor, dar alta munceste din  greu şi abia isi câştigă existenţa.

Unii sunt sănătosi, alţii sunt bolnavi. Unul a fost născut ca prinţ, iar celălalt a fost orfan şi lăsat pe stradă. Doar ni se pare că toată această „nedreptate” există, dar, în realitate, totul este aranjat absolut perfect.

De fapt, viziunea noastra imparte toata realitatea în incidente separate şi momente diferite. Prin urmare, unele părţi sunt separate de altele pentru noi, şi începem să atribuim fiecare stare persoanelor diferite, presupunând că una este binecuvântata, în timp ce cealalalta are ghinion.

Cu toate acestea, cauza acestui lucru este percepţia noastră distorsionată. Şi va rămâne astfel până când o vom corecta. Apoi, totul se va alătura într-un întreg, şi vom vedea o lume perfectă.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/23/2011, Shamati  43

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed