Dintr-o lectie a lui Rabash: Noi invatam ca ar trebui sa fim in echivalenta de forma. Ce este echivalenta de forma? Asa cum Creatorul daruieste, asa si noi trebuie sa daruim. Asta este echivalenta de forma. Cand noi trebuie sa daruim, nu avem dragoste de noi insine, noi plangem. Ne doare ca trebuie sa facem astfel. Creatorul daruieste si intrebarea este: Ii face placere Lui acest lucru sau  cineva care daruieste nu gaseste placere in asta?  Deci nu exista echivalenta de forma! Asadar ar trebui sa ne placa atunci cand daruim, altfel, nu exista echivalenta de forma.  Puteti sa daruiti fara durere, daruiti, nu e nevoie de suferinta voastra, doar daruiti. Bucuria daruirii, cine v-o da? Ar trebui sa lucram, trupul nu vrea sa o faca! Nu e asa ca eu am nevoie sa sufar, nu exista alegere, trupul nu vrea sa lucreze! De ce ar trebui sa sufar, eu nu vreau sa sufar. Am nevoie sa ma fortez! Si asta nu e o conditie! O persoana care nu simte sfortarea, este un semn ca intentia sa este orientata spre a primi si nu spre a darui. Trupul  nu e de acord sa daruiasca.

Nu ar trebui niciodata sa tanjiti dupa lucruri rele. Daca e necesar sa fie simtite diferite schimbari, ele vor veni de la sine. O persoana nu ar trebui sa se gandeasca la coborare, decadere, ci mereu sa tanjeasca spre ascensiune, atat in simtiri cat si in gandurile sale: pentru bunatate, adeziune, conectare si intregire. Dar in acelasi timp, o persoana ar trebui sa se autoevalueze cu simt critic, intelegand daca in sinea sa nu exista ceva care obiecteaza fata de a darui, ceea ce este un semn ca exista ceva de natura egoista aici. Daca o persoana reuseste sa avanseze in mod fericit si fara sfortare este un semn clar ca o face in mod egoist, pentru a primi. Doar cand primeste peste puterea de a darui, va fi capabil sa daruiasca si sa fie fericit in acelasi timp.

Din Pregatirea pentru Lectia zilnica de Cabala 01.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →