Noi il iubim pe Creator pentru ca este sursa din care primim placere. In mod clar, aceasta este o iubire egoista si conditionata. Daca, insa, Creatorul ne trimite probleme, noi Ii vom raspunde cu siguranta prin ura.

Insa, cand persoana, numita ‚lucrator al Creatorului”, sufera prin munca sa spirituala, asociaza problema cu egoismul sau si incearca sa se raporteze la Creator prin iubire. Inseamna ca se divide in doua parti, partea care primeste si partea care daruieste. In partea care primeste, simte suferinta dar persoana doreste sa o depaseasca. Si apoi, se raporteaza la suferinta sa ca la o „verificare” ca iubirea sa acopera intr-adevar toate greselile si ca se poate ridica deasupra tuturor starilor care ii daruiesc durere.

Apoi, intelege, vede si stie sigur ca atitudinea sa fata de Creator este independenta de ego-ul sau. Altminteri, nu are mijloace sau criterii pentru testare.

Prin urmare, relatia cu Creatorul se bazeaza pe faptul ca persoana se anuleaza pe sine de dragul daruirii, ca isi percepe propriul egoism ca fiind mai rau decat moartea. Dar numai in aceste conditii poate fi sgura ca iubirea sa pentru Creator este neconditionata si perfecta.

Din Pregatierea pentru Lectia Zilnica de Cabala 12/08/2012

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →