Nu putem face nimic. Nu putem sta inerţi şi să ne torturăm pe noi înşine, dar trebuie să lucrăm asupra noastră. Nu muncim în funcţie de ce simţim căci astfel nu ne-am mai mişca. Dacă îmi ascult senzaţiile şi sentimentele, voi rămâne întotdeauna în aceaşi stare şi nu voi putea să fac nimic.

Senzaţiile mele, dorinţa mea de a primi, sunt într-o anumită stare iar în timp ce sunt cufundat în dorinţa mea, în materia mea, nu pot acţiona împotriva ei. Norocul este că am o minte care poate să studieze senzaţiile mele, deci înţeleg că starea mea, senzaţiile mele, sunt rele şi trebuie să le schimb.

Folosindu-mi mintea, ceea ce este total opus faţă de senzaţiile mele, încep să îmi imaginez starea următoare, nivelul superior care mă influenţează dacă tânjesc după el, ca un embrion pentru mama sa. Încep să mă gândesc cum să mă „ascund sub aripile sale” şi cum pot să intru la nivelul superior şi să mă adaptez.

Mă gândesc doar la forma embrionului, doar la impresiile pe care le voi primi de la superior dacă cu grijă îl ating măcar şi egoistic. Deci îmi imaginez pântecul mamei cam cum ar arăta şi înţeleg că este grupul pe care l-am format cu prietenii. Gradual încep să formez aceste relaţii cu prietenii.

Mulţumită acestor eforturi mentale, încep să avansez, „totul este clar în minte”, dar odată ce vine vorba de senzaţii, sunt mort. Folosindu-mi mintea îmi pot imagina ordinea celor două nivele, cel inferior şi cel superior. Îmi imaginez cum inferiorul intră în superior, cum este posibil să se întâmple asta cu ajutorul grupului şi cum trebuie să mă cobor pe mine înaintea lor pentru ca ei să devină o parte a pântecului ce transmite Lumina Superioară spre mine. Dacă mă cobor pe mine voi putea primi Lumina de la ei şi nici nu îmi voi da seama de asta.

Deci repet că nu trebuie să rămânem sub controlul total al senzaţiilor care ne-au rupt în timpul căderii. Trebuie să ne imaginăm relaţiile dintre nivele şi unde ne situăm în raport cu superiorul, să îmi folosesc mintea pentru a ieşi din senzaţiile mele şi a privi obiectiv la starea în care mă aflu şi ce pot face în ea, chiar dacă este artificial.

O persoană începe să îşi imagineze nivele şi stări, îşi influenţează senzaţiile prin minte. Aşa începe să îşi formeze starea nouă. Lumina care reformează vine şi ia o persoană din dispoziţia rea şi îi dă speranţă şi încrederea cu care se va intoarece la prieteni.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 6/21/13 Shamati 40

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →