Nu există nicio diviziune între munca interioară sau munca în grup, munca colectivă – toate acestea sunt o singură muncă în care eu pot vedea părţi ale sufletului meu propriu ca fiind străine şi urâte de mine. Eu am să depăşesc toată această pâclă, ceaţă care mă înconjoară şi care în imaginaţia mea sunt duşmani răi sau cel puţin sclavii mei.

Aceasta nu este o muncă simplă fiindcă muncesc la vasul meu spiritual până când îl refac pe tot şi mă pun şi pe mine în el. Acest lucru este posibil numai prin forţa iubirii, ridicare peste toată ura şi rezistenţa pe care o simt faţă de ceilalţi.

Toată această opziţie arată ca rezistenţa generată în opoziţie la curentul electric. Împreună, curentul electric şi rezistenţa fac să se învârtă motorul. Ca rezultat al unei astfel de acţiuni , Lumina, lumea spirituală, este dezvăluită.

Numai după o muncă grea în sclavia egipteană a propriului nostru egoism, am ajuns de la nivelul lui Iacob (de la un nivel mic) în faţa muntelui Sinai (muntele de ură). De la acest munte de ură e posibil să primim Lumina care Reformează, numită Tora. Acum, avem deja ceva la ce să muncim.

Dar, acela care nu a început să se unească, acela care este încă sub controlul sentimentelor acestei lumi şi încearcă să-şi folosească prietenii într-un mod mărunt ca în alte locuri, acest om nici măcar nu a început munca lui. Poate că el nu încearcă să-i folosească pe ceilalţi fiindcă are un caracter bun, şi vrea să fie prieten cu toţi, dar asta nu face nimic pentru dezvoltarea lui.

După cum e scris, „Şi-a adus pâinea (credinţa) ei de departe”, adică din distanţare şi respingere. Nu există nicio muncă personală sau în grup aici. Tu trebuie să apropii în interiorul tău toate părţile aparent streine ale realităţii, până când descoperi în conexiunea acestor părţi că întregul univers este în tine.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/29/2011 „Şamati” 121

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →