Înţelepciunea Cabala nu este divulgată de către ea însăşi, deoarece oamenii au revelat-o în dezvoltarea lor. Acesta prevede că, în conformitate cu structura universului, noi trebuie să venim la punctul nostru de inceput din nou.

Iniţial, o singură dorinţă a fost creata, iar aceasta prima stare se numeşte lumea Infinitului. În această stare, dorinta si Lumina care a creat dorinta există în absoluta asemanare, fuziune şi complementaritate reciprocă. Aici, dorinţa este umpluta cu Lumina, dar aceasta este numai starea conceputa a creaturii viitoare. Nu se simte încă nimic.

Astfel, la început, aceasta a trebuit să devină opusa Creatorului, opusa Luminii. Pentru a se detaşa pe sine complet de sursa, creatura trece prin cinci etape de dezvoltare numite lumi. Astfel, coborarea pe care o suporta aceasta dorinţa, este distanţarea consistenta de la starea sa iniţială.

Prima lume se numeşte Adam Kadmon. Adam este prototipul unui om viitor. Apoi vine lumea Atzilut, lumea creaţiei, urmată de Beria, lumea emanaţiei, Yetzira, lumea formarii, şi Assiya, lumea acţiunii. Acestea sunt cele cinci lumi, cinci coborari consecutive, inferioare, tăinuirea şi distantarea Luminii de dorinta pe care o umple. Fiecare următoare stare este ca lumea Infinitului, cu excepţia faptului că Lumina există acolo într-o formă mult mai ascunsa.

Chiar şi acum, suntem în Lumea Infinitului, deoarece nu există nimic altceva. Doar că această stare este ascunsa de noi în spatele mai multor ecrane interioare. Trebuie sa le deschidem, sa le decojim, şi apoi, treptat, vom începe să ne simtim în adevărata formă.

Acest lucru este similar la starea unei persoane care se află in inconstienta. Aceasta este starea noastra numarul doi, aici, în această lume. Suntem în ascundere completa aici, ca şi cum ne-am pierdut cunoştinţa şi existăm în unele fluctuaţii interne, imaginandu-ne ceva.

Dacă ne exercitam pe noi insine într-un mod special şi ne recapatam constienta, ne vom ridica la starea noastră iniţială. Aceasta se numeşte a treia stare. Aceasta este, de asemenea, lumea Infinitului. O regasim prin ascensiunea exact prin aceleaşi etape ale lumilor, prin care am trecut în coborârea noastră atunci când am pierdut sentimentul perfecţiunii, prezenţa completă a Luminii. În ridicarea treptata prin aceiaşi paşi, vom experimenta realizarea, trecerea de la starea noastra inconstienta la cea conştienta.

Prima iesire din starea de inconştienţă la cea de constienta este numita bariera, Machsom. Cel mai important lucru pentru noi este să trecem prin acest Machsom, sa ieşim din starea de detaşare completă de la percepţia naturii globale.

Acum, simţim natura numai sub forma lumii noastre şi n-o percepem prin dorinţele spirituale. Experimentam lumea, fiind în acelaşi timp într-o stare complet deconectata, nu folosim instrumentele pe care le avem la întreaga noastră dispoziţie.

Ne simţim pe noi insine prin cele cinci organe de simţ ale noastre: miros, văz, auz, gust  şi senzaţia tactilă. Astfel, sentimentul sinelui nostru este trecut prin corpul nostru animal. Apoi, în interior, o imagine specifica apare în mintea noastră. In partea din spate a creierului nostru, avem un fel de „ecran” pe care tot ceea ce percepem este proiectat. Tot ce se adaugă până la o singură imagine a lumii.

Acest lucru nu este ceea ce vedem în timpul ieşirii din starea de inconştienţă. De îndată ce am traversat Machsomul, vom începe sa simtim stări complet diferite. Începem să simtim Lumina. Dorinţa noastră primeşte placerea împlinirii, cunoştinţe despre lumea reală, şi apoi o imagine precisă este redactata în interiorul nostru.

Astfel, planul Creatorului, intenţia iniţială a Luminii, este de a crea dorinta (Lumina este primara, dorinta este secundara), astfel încât această dorinţă, însemnand creatura devine egală cu Lumina in statut, putere si senzatii. Fireşte, această stare este mai presus de lumea noastră, adica, mai presus de timp, spaţiu, mişcare şi mai presus divizarea în viaţă, naştere şi moarte. Este mai presus de toate acestea.

Prin descoperirea acestui sentiment nou în noi, ne vom simti pe noi insine existand etern la fel ca toata natura. Vom inceta sa ne identificam pe noi înşine cu un „animal” care există aici, în această lume. Este ca şi cum dispare din perceptia noastra ca cea mai mica dintre senzaţiile noastre.

Astfel, recăpătandu-si conştienţa, o persoană isi poate intr-un fel imagina şi aminti ce s-a întâmplat cu ea. Această senzaţie rămâne undeva, dar este atât de mica, atât de nesemnificativa, atât de scăzuta în putere, incat este suprimata de conştientizarea existenţei într-o lume nouă mare, infinita, eterna, şi perfectă. Aceasta este Machsom-ul pe care noi trebuie să-l traversam.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →