Recompensa adevarului

Omenirea ca un intreg si omul ca individual poate fi impartit in urmatoarele trei tipuri de dorinta:

1.Aceia care sunt indiferenti la spiritualitate si raman la nivelul animal al existentei. Ei se relationeaza cu ceilalti numai pentru a gasi cel mai confortabil si placut mod de interactiune. Acesti oameni nu pasesc dincolo de calculul „Eu impotriva mediului inconjurator”.

2.Al doilea tip este cel religios si aceia care spera ca vor fi recompensati pentru „binele” facut dupa standardele lor. Credinta sau filosofie nu conteaza pentru ei. Unii se tem de politie altii de Creator. Ei toti asteapta recompensa de la mediul din jurul lor, dar cei religiosi asteapta sa fie recompensati si in lumea viitoare la fel de bine. Ei sunt primitori ai unei plati intr-un fel sau altul, si fiecare defineste pentru el insusi recompensa optima pe care o asteapta sa-i fie data la un moment.

Acesti oameni nu au nici cea mai mica intentie sa se corecteze pe ei insisi si de aceea nu au nicio legatura cu Creatorul. Ei practica un auto-ajutor psihologic, asteptand sa primeasca ceva in lumea viitoare in schimbul unor anumite actiuni facute in aceasta lume.

Ei sunt dispusi sa plateasca si sa sufere multe greutati in aceasta lume pentru a strange  o recompensa atragatoare care, li s-a spus, ca ii asteapta cand vor muri. Ei cred ca euforia si paradisul pe care le vor simti in viitor sunt ceva pentru care merita chiar sa mori.

3.Cabalistii sunt cei care inteleg ca tot ceea ce a fost mentionat mai sus e o minciuna care nu functioneaza, ca principiul „fa ceva si vei fi recompensat” nu functioneaza in relatia cu Creatorul. Acesta nu rezista cand este testat in realitatea vietii sau a istoriei omenirii.

In aceasta faza omul ajunge la un scop mult mai inalt: sa stie rostul vietii. Lui nu-i pasa atat de mult de recompensa sau pedeapsa („dulce” sau „amar”); el vrea sa sape mult mai adanc si sa ajunga la adevar („adevar” sau „fals”). El poate sa sufere si sa nu primeasca nimic pentru asta, dar adevarul ii va fi recompensa primita. Atunci omul nu se mai masoara pe el insusi in functie de cat de satisfacut se simte sau cat de dulce sau amar ii pare ceva, ci dupa ceea ce este adevar sau fals.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 11/3/10 „Creatorul si Israel au plecat in exil”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: