La lectia de ieri, cineva m-a intrebat, “Cum ar trebui sa ma port cu oamenii din jur daca totul exista in mine?” Problema e ca avem prezentul si avem dorinta. Prezentul e ceea ce simtim conform principiului “Un judecator nu are mai mult decat poate cuprinde ochiul lui.” De asta ar trebui sa ne folosim pentru a evalua totul din lumea noastra si a actiona corespunzator. In aceasta lume, singurii care actioneaza sunt eu si cei din jurul meu.

Dorintele sunt ce voi descoperi in viitor, in calitatile mele corectate. In acea lume ma voi fi unit cu mediul si Creatorul. Noi invatam ca exista o alta realitate in care totul e perceput in interiorul nostru si nimic in afara noastra. Insa, toate acestea nu sunt inca reale pentru noi. Nu realizam cat de mult se schimba viata noastra. Nu e vorba ca nu se va schimba deloc, ci mai degraba, faptul ca va aparea o lume cu totul noua.

Prin urmare, cand citim Cartea Zohar, trebuie sa ne desprindem de tot ce ne e familiar si sa ne cufundam in carte, ca si cum am patrunde in ea. Cand citesc Cartea Zohar sunt in ea si traiesc in ea.

Deocamdata nu pot exista simultan in doua lumi. Pentru moment pot fi doar intr-una. De aceea noi ne deconectam de realitatea materiala si incercam sa construim o noua imagine, asemenea unui copil care vrea sa fie adult. El vrea sa fie adult in toate aspectele, precum imbracaminte, comportament, aparente. Vrea ca toti sa il trateze ca pe un adult.

In acelasi mod trebuie sa ne imaginam in toate sensurile si formele, ca Zohar-ul ne vorbeste despre  noua lume, in care vom fi. Cu alte cuvinte, e vorba de calitatile mele interioare in care exist si in care vad noua realitate. Acest “joc” atrage dupa sine influenta Luminii Reformatoare, si atunci, noua lume va fi dezvaluita.

Nu afirm ca noua lume va fi revelata iar cea veche va disparea, sau ca noi vom pluti in ceruri. Ci faptul ca descopar existenta mea in dorintele mele, si anume, doua dorinte- ale mele si ale Creatorului, revelate ca reflectie reciproca in interiorul meu. Le simt, exist intre ele ca si o linie mediana, care e “Eu-l” meu. Nu exista altceva; eu exist intre aceste doua forte.

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →