Rugăciune pentru reînvierea morţilor

Tocmai s-a terminat un congres foarte puternic; ne simţim obosiţi, indiferenţi, adormiţi, ca şi cum un nor gros ne cuprinde şi ne transformă în oameni bătrâni, pesimişti.

Creatorul ne-a luat dorinţa egoistă, combustibilul care ne împingea. Înainte, ardeam de dorinţă; ne străduiam să obţinem recompensele spirituale şi eram gata să luptăm să obţinem spiritualitatea. Fiecare dintre noi s-a considerat un erou, cu toate că ne-am simţit ca „superman” numai pentru că egoismul nostru a fost „fierbinte” şi ne-a împins înainte către realizări noi.

Creatorul vrea să ne ajute; astfel, El ne-a luat egoismul pentru ca noi să îl înlocuim cu o altă putere. Acum, în loc să fim împinşi din spate, suntem inspiraţi de măreţia scopului şi tractaţi înainte de el.

Acum, avem cu adevărat o oportunitate să avansăm, dar în loc de asta ne plângem că nu avem nicio dorinţă şi energie pentru asta. Vă amintiţi cât de „fierbinte” şi uriaşă era dorinţa voastră? Totuşi, nu a fost a voastră; v-a fost dată de Sus. Aţi fost pur şi simplu împinşi de Sus şi, ca rezultat, aduşi la un grup de Cabalişti.

În acest timp, dorinţa voastră a dispărut şi vă gândiţi că este mai bine să părăsiţi grupul şi să terminaţi cu Cabala, deoarece nu vă mai atrage. Credeţi că dacă nu vi se mai pare atrăgătoarea, înseamnă că este ceva greşit cu Cabala? Toată lumea judecă în măsura propriei corupţii. Este evident că, fără motivaţie, omul nu poate avansa. Nici maşinile nu pot lucra fără combustibil.

Omul trebuie să se întoarcă către grup, cărţi şi studiu; ar trebui să ceară ajutor de la ele! Cere-i Creatorului!

Dacă nu ai puterea pentru o asemenea cerere, înseamnă că experimentezi deficienţa forţei generale, adică garanţia reciprocă. Dacă există prieteni de ai tăi, care şi-au pierdut „forţa vieţii”, ar trebui ca măcar să plângi pentru ei; este ca şi cum ai fi la funeraliile lor; să murmuri despre minunaţi prieteni pe care i-ai pierdut! Uită-te la pietrele grele de mormânt care stau pe piepturile lor, adică inimile de piatră de care ei nu pot să se debaraseze.

La un anumit moment, străluceau de dorinţă, dar acum noi putem doar plânge pentru ei. Curând, şi tu vei câdea într-un asemena abis. Totuşi, dacă suntem gata să ne ajutăm unul pe altul înainte ca asta să se întâmple, vom fi capabili să ne ridicăm din orice cădere. Nu numai că vom fi în stare să ne depăşim indiferenţa, dar ne vom descurca şi cu ura reală care ar trebui să apară între noi.

Numai puterea grupului poate iniţia o dorinţă din „aerul subţire”. În acest moment, nu avem acest tip de dorinţă şi nici nu poate apărea de undeva. Totuşi, trebuie să „o aprindem” artificial, ca şi cum am începe o nouă afacere şi ne promovăm noile produse. Ar trebui să devină afacerea noastră spirituală comună; ca rezultat, va declanşa o nevoie atât de puternică, încât vom „arde” pur şi simplul de dorinţă. Iar sub această dorinţă poate fi chiar nimic!

Oamenii au aştepat toată noapte la uşile magazinelor să cumpere a cincea generaţie de iPhone. Învăţaţi cum să faceţi reclamă „produselor” creând nevoi artificiale. De fapt, scopul pe care îl căutăm pare şi el „artificial” egoismului nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Studiul celor Zece Sefirot

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: