Vasului nostru spiritual ii lipseste capacitatea, deoarece ne este frica de cele două stari opuse: ura si iubirea. Evitam ura şi nu dorim s-o simţim. Mecanismul de apărare al organismului nici macar nu ne permite sa uram cu adevărat.

Şi, în general, ne este frică de ură. Într-adevăr, este scris că trebuie să iubim pe prieteni, şi totuşi descoperim brusc că-i uram. Nici măcar nu vrem să ne gândim la asta! Prin urmare, blocam aceste întrebări care apar în noi.

Iar dragostea, de ce avem nevoie de ea? Eu nu simt nevoia să-i iubesc. Pot sa ma descurc fără ea. Nu-mi permit sa ating aceste doua emotii extreme. Şi este posibil să le gasesc numai după ce investesc mult efort.

Dacă nu investesc într-un copil, el creste singur undeva în curte şi mă gândesc: „Ei bine, ce va fi, va fi.” Si după aceea, când il baga în închisoare, mormai: „Ei bine, ce se poate face?”

Dar dacă investesc eforturi cu el, de la o zi la alta, introducandu-i cerinţe  şi îngrijorandu-ma din strafundul inimii mele cu privire la tot ce se întâmplă cu el, atunci sunt umplut atât cu dragoste, cat şi cu ura. Ambele creeaza în mine capacitatea pentru mari frământări. Totul depinde de investiţia mea.

Deci, ce trebuie făcut dacă vrem să ajungem la convenţia care se apropie cu un vas mare şi extins? Am fost odata intr-o excursie la munte, în partea de nord a ţării, şi a fost aproape imposibil să urcam pe munte, fără ajutorul reciproc. Acesta este un exercitiu foarte bun. Chiar şi jocuri ca acestea, care par „copilăreşti”,  ne ajuta să ne simtim impreuna intre noi. Dar acum, înainte de convenţie, fiecare trebuie să caute cum să-si investească puterile cât mai mult posibil in ceea ce face grupul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 22/11/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →